Organizația Salvați Copiii: Abuzul sexual asupra copilului: Dintre cele 1.143 de cazuri de abuz sexual, 1.001 au fost abuz sexual asupra fetelor, iar în cazurile de exploatare sexuală, în 30 de cazuri dintre cele 34, victimele au fost fete. Semnele abuzului sexual

București, 20 ianuarie 2023: Organizația Salvați Copiii România atrage atenția asupra etapelor
prin care abuzatorul preia controlul asupra victimei, de la manipularea emoțională până la abuzul
sexual agravant și controlul exercitat asupra victimei. Dintre cele 12.761 de cazuri de abuz,
neglijare și exploatare comise asupra copilului, în 1.143 de cazuri a fost vorba de abuz sexual, iar
în 34 de cazuri de exploatare sexuală a copiilor, potrivit datelor furnizate de ANPDCA, pentru
perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2022. Dacă în ceea ce privește cazurile de abuz fizic și
emoțional, repartiția pe sexe este comparabilă, în cazurile de abuz sexual vorbim preponderent
de fete: astfel, dintre cele 1.143 de cazuri, 1.001 au fost abuz sexual asupra fetelor, iar în cazurile
de exploatare sexuală, în 30 de cazuri dintre cele 34 , victimele au fost fete.
Studiul național lansat de Salvați Copiii România în anul 2021 arată că aproximativ 3% dintre părinți
afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre
cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost
obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor, situație care confirmă nivelul acut de
subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor. Prin comparație cu rezultatele studiului
similar din 2013, se remarcă o creștere semnificativă a procentului părinților care recunosc
incidența abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%). Totuși, Consiliul Europei estima în
2020, în Raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane, că, în Europa, 90% dintre cazurile de agresiune sexuală asupra
copiilor nu ajung în atenția poliției ori a instanțelor judecătorești.

În comparaţie cu copiii fără istoric de abuz, cei abuzaţi fizic prezentau aproximativ de trei ori mai
mult riscul de a suferi de o tulburare de dispoziţie şi de până la patru ori mai mult riscul de a avea
o tulburare de anxietate. În special în comparaţie cu copiii neglijaţi, cei abuzaţi fizic sunt mai
predispuşi în a dezvolta depresie, stimă de sine scăzută, ca urmare a comportamentului umilitor
primit din partea persoanei care îi are în grijă sau ca urmare a unui comportament de tip dependent
(Bifulco şi Moran, 1998; Crittenden, Claussen şi Sugarman, 1994).

De la manipularea emoțională la abuzul sexual

Psihologul Salvați Copiii România Mihaela Dinu explică mecanismele prin care copiii, cu predilecție
fetele, sunt vulnerabilizați și devin victime.

Astfel:
 Manipulatorul emoțional subminează încrederea în propria judecată a victimei. Acesta
cunoaște bine psihologia copilului și adolescentului. Se apropie de copii, de fete în general,
le câștigă încrederea și este atât de convingător, încât determină victimele să se îndoiască
de propria judecată.
 Agresorul caută cu grijă victimele, creionându-și un profil pe care îl urmărește. De cele mai
multe ori, sunt fete din medii sociale precare, cu grad crescut de vulnerabilitate, lipsite de
educație și fără suport din partea familiei.
 Abuzatorul se prezintă ca o persoană înțelegătoare și empatică față de victimă, îi promite că
o va proteja și o va ajuta dacă aceasta rămâne apropiată, fidelă. Se folosește de mesaje
directe sau de mesaje subliminale pentru a manipula emoțional și sexual victima. Poate
inventa o serie de pericole venite din partea comunității, oferind apoi soluții pentru a întări
imaginea proprie ca fiind cea a salvatorului.
 Atunci când lucrurile nu funcționează astfel, abuzatorul induce frica, teroarea, recurge la
amenințări și violență fizică, pentru a putea manipula și abuza victima. Teama este un
puternic factor de influență a comportamentului și astfel abuzatorul ajunge să-și atingă
obiectivele.
 În multe dintre cazurile de abuz emoțional și sexual regăsim sindromul Stockholm, acesta
fiind considerat un sistem de apărare a creierului în situații traumatizante. Cineva care
suferă de sindromul Stockholm ar putea avea sentimente confuze față de agresor, inclusiv:
dragoste, simpatie, empatie, dorința de a-l proteja, recunoștință atunci când agresorul o
tratează uman sau nu îi face rău fizic și să dezvolte emoții negative față de oricine ar încerca
să o ajute să scape din mediul abuziv sau are idei și comportamente diferite de cele ale
abuzatorului. Se crează în mintea victimei o disonanță cognitivă, victima ajunge să facă
ceva ce nu vrea să facă. Panica, frica, teroarea (disonanţa cognitivă) sunt atât de mari încât

mecanismele de a le combate nu mai pot face faţă. Când disonanţa cognitivă este activată
începe să fie resimțită presiunea psihologică.
 Impactul traumei se extinde în domeniile de funcţionare lărgite ale copilului/adolescentului.
Modul de relaţionare cu ceilalţi poate lua, de asemenea, forme rigide. Victimele pot avea
pattern-uri limitate de interacţiune, replicând modele şi scheme primare de nesiguranţă şi
susceptibilitate dezvoltate în urma unei relaţii abuzive.

CONTEXT
De peste 32 ani, Salvați Copiii dezvoltă programe pentru combaterea și prevenirea oricăror forme
de violență sau abuz asupra copiilor, prin acțiuni directe de educație și consiliere pentru copii,
părinți și profesioniști din domeniu, prin colaborarea cu autoritățile în vederea îmbunătățirii
cadrului legislativ specific și prin campanii ample de conștientizare a publicului larg privind
reducerea nivelului de acceptare socială a pedepselor corporale și a tratamentelor umilitoare
asupra copiilor, încălcări grave ale drepturilor lor la protecție și sănătate.
Persoană de contact: Mihaela Dinu, manager proiect, telefon 0723276350 / email –
mihaela.dinu@salvaticopiii.ro .
_____________________
Despre Organizaţia Salvaţi Copiii:
De 32 de ani, Salvați Copiii România construiește programe sociale, politici publice și practici solide în
beneficiul copilului din România. Expertiza și complexitatea proiectelor la nivel național fac din organizație o
instituție socială esențială, al cărei rol este medierea între societate și autoritatea publică, în beneficiul
copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvați Copiii a intervenit activ în societate, identificând
soluții concrete pentru protejarea și sprijinirea copiilor vulnerabili, și a militat, în același timp, pentru o
colaborare viabilă cu autoritățile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvați Copiii
și-a asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităților publice, în așa fel încât acestea să implementeze
politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată,
organizația a reușit să creeze rețele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilității sociale a
companiilor și a societății, în sens larg. În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie
independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară
programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său
la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante
privind modul în care copiii sunt tratați și producerea schimbărilor imediate și de durată în viaţa acestora.
Peste 2.920.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.

Organizația Salvați Copiii