Machiavelli la Palatul Victoria: colapsul programat al Sistemului de Apărare între teroare și manipulare

De la Niccolò Machiavelli încoace, un adevăr cinic guvernează cancelariile puterii: politica nu are nicio legătură cu morala. Această lege nescrisă curge prin venele fiecărui novice de partid, de la stadiul de lipitor de afișe și purtător de geantă, aspirant și până la ”animalul politic” ajuns în fotoliul ministerial. Odată așezat acolo, singura busolă rămâne conservarea puterii, iar dialogul social devine un simplu zgomot de fond, ignorând cu desăvârșire principiile statului de drept și Articolul 1 alin. (5) din Constituție privind obligativitatea respectării legilor.

Suntem în ianuarie 2026, iar scena politică românească ne oferă, din nou, spectacolul grotesc al supraviețuirii prin sacrificarea altora. Anunțul recent al Ministrului Apărării, Radu Miruță, privind o nouă majorare a vârstei de pensionare în sistemul de apărare și ordine publică, nu este o măsură de reformă, ci o execuție planificată de mult, amânată doar de frica urnelor. Într-o sfidare totală a logicii juridice, se ignoră faptul că Legea nr. 282/2023 a tranșat deja problema, stabilind calendarul creșterii vârstei.

Ar trebui să fim teoretic mulțumiți – ni se sugerează – întrucât s-a evitat alternativa reducerii de personal cu 10% sau a tăierilor salariale. Nimic mai pervers: înainte de toate, Poliția Română funcționează deja, nu cu 10%, ci cu toate 25% criză de oameni, iar în privința veniturilor salariale, domnul Bolojan ar trebui să afle că polițiștii și militarii sunt singurii care NU au atins plafonul maxim de salarizare, prevăzut de Legea 153/2017. Așadar, tai la cei cărora nici măcar nu le-ai dat cât te-ai obligat să le dai?

Argumentul forte al manipulării: mitul pensionarului la 42 de ani

Sâmburele manipulărilor, de o esență propagandistică binecunoscută, se învârte obsesiv în jurul câtorva exemple singulare, excepționale. Se colportează cazul unui “cunoscut care s-a pensionat la 42 de ani” și se proiectează acest incident izolat asupra unei întregi categorii profesionale. Rolul acestei tehnici este de a distrage atenția publică de la problemele fundamentale, evitând presiunea directă a societății asupra decidenților politici. După ce au excitat opinia publică, aruncând inițial cu diverse declarații publice ”întâmplătoare”, dar absorbite lacom și multiplicate de mass-media aservită, guvernanții vin cu soluția salvatoare! Nimic altceva decât un ABC de supraviețuire politică, excelent lămurit de Noam Chomski.

Adevărul trebuie spus răspicat, cu legea pe masă: singurul motiv legal pentru pensionarea la 42 de ani în prezent este declararea inaptitudinii medicale, conform Art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015. Această prevedere permite pensionarea anticipată parțială doar pentru cei clasați “apt limitat” sau “inapt” de comisiile de expertiză medico-militară, după o vechime efectivă de minim 20 de ani.

Faptul că îl vezi pe acel om muncind în altă parte nu înseamnă că a fraudat sistemul. Nu trebuie să fii paralizat la pat pentru a fi inapt de serviciu polițienesc sau militar. De exemplu, o inaptitudine psihologică sau o afecțiune incompatibilă cu efortul fizic intens și portul de armă (conform baremelor din Ordinul M.66/2016) te face incompatibil cu uniforma și riscurile operaționale, dar nu te împiedică să fii un excelent contabil sau șofer în viața civilă. Îl păstrezi în sistem cu riscul de a provoca o tragedie – un polițist care clachează în misiune – sau îl lași să plece? Aceasta este realitatea juridică și de securitate, nu cea desenată de propaganda de partid.

Matematica reală: de la 65 de ani la “Reforma Reformei”

Publicul larg trebuie să știe că, după modificările impuse prin PNRR (Jalonul 215) și transpuse în legislația națională, polițiștii și militarii sunt deja aduși la plafonul general de pensionare de 65 de ani. Conform Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 actualizată, vârsta standard este de 65 de ani, atingerea acesteia făcându-se progresiv, conform Anexelor legii, până în anul 2035.

Evoluția Vârstei Standard de Pensionare (Conform Anexelor la Legea 223/2015)

Din acest plafon se scade, conform Art. 21 alin. (1) din aceeași lege, perioada lucrată în condiții grele (grupa de muncă în operativ/condiții speciale). Legea este clară și imperativă: “reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani”. Altfel spus, matematic și legal, un lucrător operativ care a lucrat toată viața în stradă se poate pensiona, la finalul perioadei de tranziție, cel mai devreme pe la 52 de ani (65 minus 13). Nu la 40, nu la 45.

Suntem într-o perioadă de tranziție spre noua formă, așa cum se intenționează în cazul magistraților. Mai poate fi sigur cineva în această țară că un alt Guvern sau poate chiar actualul va păstra intacte noile prevederi, câtă vreme n-au trecut doi ani și deja asistăm la o nouă corecție?

În acest context, ce propune Guvernul Bolojan este o “reformă la reformă”, o încălcare a principiului stabilității legislative. Oare ce impact bugetar real va avea această măsură pentru salvarea economiei naționale? Pensiile militare reprezintă o fracțiune infimă din PIB comparativ cu deficitul generat de sinecuri, iar bugetul alocat pentru finanțarea partidelor politice de un miliard de lei in anul 2024 (cheltuială inutilă) se ridica serios la un raport de 1:14, față de impactul bugetar al pensiilor militare (datoria statului). Partidele, asemenea sindicatelor, ar trebui să se finanțeze din cotizațiile membrilor, nu din buzunarul cetățenilor care nu le votează. Acest miliard economisit de la partide este o importantă gură de oxigen pentru buget. Noi am propus domnului Bolojan și desființarea DGPI, o fosilă totalitară frate cu NKVD și Gestapo, nu doar ca măsură de economisire dar și ca una de aliniere la aquis-ul comunitar.

Exodul din 2025: cronica unui colaps provocat

Incertitudinea ucide sisteme. Încă din septembrie 2025, când s-a reluat discuția despre “nevoia re-reformării” pensiilor militare, s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cererilor de pensionare, confirmate de datele statistice ale Caselor de Pensii Sectoriale pentru Trimestrul III și IV. În decembrie, o altă “lună de foc” a trimis la pensie un nou val de profesioniști, decapitalizând sistemul de experiență vitală. Ieșirile in corpore dintr-o singura structură, generează blocaje funcționale greu de depășit sau recuperat – cel puțin – la parametrii anteriori.

Inevitabil, declarațiile recente ale ministrului Miruță au dat noi impulsuri acestei tendințe de părăsire a sistemului. Polițiștii și militarii vor stabilitate și transparență. Lipsa acestora a dus la o realitate cruntă: avem o mulțime de secții de poliție în țară care operează cu jumătate din personalul prevăzut în statele de organizare, consecințele fiind supra-epuizarea resursei umane existente (încălcarea sistematică a timpului de refacere) și degradarea calitativă a serviciilor oferite societății.

Peste toate, se adaugă o criză severă a profesionalismului structurilor de management superior, marcate de analfabetism funcțional și parvenitism – o mulțime de eminențe ale Aparatului Central MAI și IGPR fiind posesori de diplome cumpărate la vestitele “fabrici” de licențe. Aceștia au introdus o birocrație sufocantă, care țintuiește la pupitru fiecare șef de secție și șef de post pentru a încărca raportări statistice, a căror utilitate nu reverberează în calitatea actului de comandă, rămas extrem de rigid și anacronic. Pentru că beneficiarii nu știu să le citească.

Fantoma lui Băsescu și curajul mimat al lui Bolojan

Această mare “reformă” pare mai degrabă o perdea de fum menită să salveze partidele politice de la imperativul demufării de la bugetul public. Suntem presați cu creșteri de taxe și impozite, ocolindu-se responsabilii politici pentru criza în care ne aflăm.

Guvernul Bolojan repetă greșeala istorică a lui Traian Băsescu din 2010: strângerea curelei doar pentru “cei mulți și proști”, ferind cercul puterii, ignorând ceea ce i-a cerut societatea civilă:

1. Anularea finanțării partidelor politice de la bugetul de stat (sute de milioane de lei anual).
2. Reducerea aparatului guvernamental și a numărului de parlamentari la 300, conform voinței populare exprimate prin referendum.
3. Curățarea sinecurilor din agențiile statului.
4. Recuperarea prejudiciilor de la marii corupți.

Biciul și zăhărelul: teroare disciplinară și iluzia “Bayraktar”

Mai mult, Guvernul a învățat să controleze sistemul din interior, folosind mecanisme perverse legiferate prin ordonanțe de urgență:

• Biciul (Teroarea): Nemulțumirile legitime au fost contracarate prin terorizarea personalului cu cercetări disciplinare abuzive pentru tot felul de mărunțișuri. Scopul lor este aceea de a descuraja orice reacție la presiunile sistemului cauzate de criza de personal și înăsprirea condițiilor de muncă. Hărțuirea și execuția unor lideri de sindicat vocali – sfidând Legea Dialogului Social – a trebuit să servească drept demonstrație de forță a unui sistem intolerabil în fața criticii.
• Zăhărelul (Divizarea): Plata în continuare a “majorării Bayraktar”, reglementată de Art. VIII din OUG nr. 26/2024 26, acționează ca un sedativ toxic. Această majorare de până la 30% se acordă pe baza unor criterii subiective (“calificativul anual”) și este condiționată (pervers) de lipsa oricărei sancțiuni disciplinare.
  Astfel, pentru colegii tineri, care văd pensia ca pe o țintă îndepărtată, acest bonus devine un instrument de șantaj managerial: “Stai cuminte, nu comenta, ca să iei Bayraktarul”. Aceasta rupe solidaritatea între generații și transformă dreptul salarial într-un privilegiu pentru cei obedienți.

De la Cuza încoace: nivelarea prin frustrare

Or fi polițiștii și militarii principala problemă a României? De la Alexandru Ioan Cuza încoace, încadrarea muncii lor la condiții speciale – acum recunoscută prin Statutul Cadrelor Militare (Legea 80/1995) și Statutul Polițistului (Legea 360/2002) – nu a deranjat pe nimeni, fiind prețul plătit pentru riscuri, interdicții și disponibilitate 24/7.

Guvernul pare decis să reducă grupele de muncă pentru a așterne o platitudine socială a orizontului de așteptare. Doar că majoritatea ajunge la pas, în timp ce alții trebuie să care în spate povara unor ”sarcini speciale” până la destinație, să mai sară și câteva râpi, fără să se plângă ori să caute variante de ușurare a sarcinii. Întrebarea fundamentală este: cine va mai apăra țara sau ordinea publică în viitor? Mai putem avea așteptarea ca sectoarele de activitate speciale, cu riscuri și privațiuni, să mai atragă doritori de sacrificiu, când deficitul de candidați la școlile de agenți este deja cronic?

Când politica este doar o goană după voturi, manipulare și represiune disciplinară, rațiunea dispare.

Vitalie JOSANU, președintele SPR „Diamantul”

(Sursa foto:oradesibiu.ro)