Efectul restricției de tonaj pe podul de la Girov: „Răbdarea mea ajunge la capăt, nu mai pot! Trebuie să existe o soluție să ajung la timp cu copilul la terapie”

Restricția de tonaj de pe podul de la Girov îi afectează nu doar pe transportatori, ci și pe pasageri, unii cu probleme de sănătate. Pentru ei, o rută ocolitoare înseamnă nu doar timp pierdut, ci și o stare accentuată de disconfort. 

Este cazul unui copil bolnav de autism, a cărui mama este de-a dreptul disperată din cauză că nu poate ajunge la terapie la ora stabilită de terapeut. Pe lângă faptul că terapia costă, lunar, sume considerabile, mama și copilul, care locuiesc în Țibucani, nu ajung din vreme la cabinetul terapeutului din Piatra-Neamț, din cauză că autobuzul este nevoit să parcurgă o rută ocolitoare impusă de restricția de tonaj de pe podul de la Girov. Ruta ocolitoare înseamnă prelungirea călătoriei cu o jumătate de oră față de cea parcursă pe traseul normal.  

Mama copilului spune că terapeutul a încercat să-și adapteze orarul după ora la care poate ajunge băiatul, însă nu a putut din cauza cauza programului foarte încărcat: „Au încercat, dar nu au locuri după cum pot eu ajunge”.

Pentru că pe podul de la Girov sunt restricții de tonaj, călătoria dinspre Țibucani înspre Piatra-Neamț se face ocolind prin Dochia, Doina, apoi pe la Izvoare – strada Fermelor (Piatra-Neamț). 

Și pe drumul de la Dochia sunt probleme, în sensul că a fost introdusă o restricție de tonaj de 7,5 tone, astfel încât, în mod legal, și acel traseu ar trebui ocolit, doar că: „Șoferii trec cu risc, pentru că, uneori, este poliție și acolo”, a mai spus femeia.

Această restricție de pe drumul județean Izvoare-Dochia-Mărgineni impune un nou ocol, de data aceasta prin Târgu-Neanț, care ar prelungi și mai mult durata călătoriei. Pe lângă acest inconvenient, mai este problema prețului călătoriei, deoarece cu cât traseul este mai lung, cu atât prețul este mai mare.

În tot acest timp, cu 30 de minute în plus față de călătoria inițială, copilul își pierde rapid răbdarea și nu mai poate fi cooperant nici la terapia la care ajunge cu întârziere.

Femeia plătește 3.700 de lei pe lună pentru terapia copilului, un sacrificiu pe care îl face întreaga familie.

„Sunt mama unui copil cu autism și acel ocol ne costă și timp pentru că ar trebui să ajungem la terapie la ora 13.50, iar noi ajungem la 14.15, pierdem foarte mult din recuperarea copilului, în jur de o jumătate de oră. Problema este și că acest ocol agită copilul foarte tare și nu cooperează nici la ora schimbată. Mai este și răbdarea care este afectată, din cauza plictiselii, a căldurii și a nervilor specifici acestei boli. Ocolim foarte mult, iar copilul nu are răbdare, șoferii se uită urât la noi pentru că deranjează, iar oamenii din autobuz o pun pe seama că copilul este alintat, neștiind ce problemă are. Oamenii din jur se agită, vorbesc tare, ceea ce-l afectează … Eu plătesc 3.700 de lei pe lună și nu-mi permit să pierd din recuperarea lui. Nu mai spun de căldură, cu cât stăm mai mult în autobuz cu atât nu e bine. Numai simplul fapt că autobuzul face atâta drum îl afectează atât la dus, cât și la întors, atunci începe să țipe, să se manifeste foarte urât, iar uneori simt că nu mai rezist. Statul și așa nu ne ajută cu nimic, eu plătesc deja o grămadă de bani pentru terapie. Sper ca strigătul meu să fie auzit, pentru că nu mai pot, singura calmare este să-l țin în brațe și să-i cânt, chiar dacă sunt privită ca o nebună. Soțul lucrează, dar banii nu ajung decât pentru terapie și pentru traiul de azi pe mâine. Mai avem un copil de 15 ani, care și el trebuie întreținut. Dacă nu ajung cu copilul la terapie la timp este foarte rău pentru el. După cum se știe, copiii cu autism au o rutină și dacă este schimbată brusc, nu mai sunt cooperanți și chiar agresivi uneori. Răbdarea mea a ajuns la capăt, nu mai pot. Trebuie să existe o soluție să ajungem la timp cu copilul la terapie”, a declarat mama copilului bolnav de autism.

Situația mamei din Țibucani, cu copilul bolnav de autism, nu este singular, din pricina restricțiilor de tonaj impuse pe mai multe poduri din Neamț având de suferit numeroși nemțeni. Printre aceștia se află elevii și salariații care sunt nevoiți să facă zilnic naveta la Piatra-Neamț.

„Cei care iau aceste măsuri nu înțeleg sau nici nu vor să înțeleagă că acești oameni nu merg în pelerinaj. Ei vor să ajungă cât mai repede acasă de la muncă, nu să se plimbe zeci de kilometri în plus, pentru că unii nu sunt în stare să repare niște poduri. Unii se plimbă prin spațiu, iar noi, românii, nu sunt capabili să avem niște poduri pe care să le traversăm în siguranță”, ne-a declarat un transportator nemțean.

N.R.