Impostură cu epoleți. Cum a devenit plagiatul doctrină oficială în Ministerul Afacerilor Interne

Când un fost șef antidrog reușește performanța, demnă de Cartea Recordurilor a imposturii, de a obține două doctorate în 36 de zile, ambele plagiate în proporție de peste 70%, ai putea crede că s-a atins culmea absurdului.Când afli că în tezele sale, latinescul „apud” devine prenumele unor autori de renume, realizezi că nu e doar absurd, ci o batjocură. Îmi amintește de glumele pe care le auzeam în facultate, pe seama unor studenți de anul I, care se mirau cât de mare e istoricul „Ibidem”, pe care-l găseau „citat” în subsolul paginii! Cazul Cătălin Țone nu este însă o anomalie grotescă, ci expresia cea mai vizibilă a unui cancer care a metastaziat în întregul organism al Ministerului Afacerilor Interne: plagiatul ca politică de cadre.

DE LA „EXPERTUL” TV LA VÂRFUL IERARHIEI: O CARACATIȚĂ A IMPOSTURII

Să fim clari: Poliția Română, instituția care ar trebui să fie coloana vertebrală a statului de drept, este condusă, la cele mai înalte niveluri, de o castă de plagiatori. Aceștia nu doar că au furat munca intelectuală a altora pentru a-și agăța pe perete o diplomă, ci au transformat acest furt într-o monedă de schimb pentru funcții, grade și, cel mai important, pentru sporuri salariale plătite din bani publici.

Să lăsăm circul lui Țone și să urcăm direct în birourile unde se iau deciziile. Aici îl găsim pe Bogdan Despescu, actual secretar de stat în MAI și fost șef al Poliției Române. Jurnalista Emilia Șercan a demonstrat, cu probe zdrobitoare, că Despescu a plagiat masiv în teza sa de doctorat. Dar nu asta este culmea sfidării. În iulie 2020, însăși Comisia de Etică a Academiei de Poliție, într-un moment de neașteptată luciditate, a dat un verdict fără echivoc: PLAGIAT. Comisia a propus, conform legii, retragerea titlului de doctor.

Anterior, în 2018, fără vreo mustrare de conștiințăr, Despescu chiar a dat în judecată statul român pentru a-și primi sporul de doctorat și, în martie 2019, a câștigat. Astfel, un înalt oficial al statului a obținut în instanță dreptul de a încasa bani pentru un titlu care, un an mai târziu, avea să fie confirmat oficial ca fiind obținut prin furt.

Și asta nu e tot. Cătălin Ioniță, fost șef al Poliției Române și, ironia sorții, fost șef al Direcției Generale Anticorupție (DGA), a fost și el confirmat oficial ca plagiator de către CNATDCU. Șeful instituției care trebuia să stârpească corupția din MAI era el însuși un impostor academic. Mesajul este devastator: la Interne, anticorupția era condusă de un hoț.

ACADEMIA DE POLIȚIE: „FABRICA” ȘI „GARANȚIA”

Această hemoragie de impostură are o sursă clară: Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Timp de decenii, această instituție a funcționat ca o fabrică de doctorate pe bandă rulantă, un mecanism de validare a imposturii pentru toți clienții politici și ierarhici ai sistemului. Un raport al Corpului de Control al MAI, o scânteie de adevăr într-un ocean de minciună, a arătat că peste 74% dintre tezele susținute acolo între 2011 și 2016 erau suspecte de plagiat.

Situația a devenit atât de scandaloasă, încât, în 2020, Ministerul Educației a fost forțat să ia o decizie fără precedent: închiderea școlilor doctorale de la Academia de Poliție. A fost recunoașterea oficială a faptului că instituția era un focar de infecție academică, un pericol pentru siguranța etică a statului. Însă răul fusese deja făcut. Sute de absolvenți ai acestei fabrici de plagiate ocupau și continuă să ocupe funcții cheie în Poliția Română, în parchete și în întregul aparat de forță.

PLAGIATUL ESTE FURT. PUNCT.

Să nu ne ascundem după cuvinte. Plagiatul nu este o „lipsă de citare”, o „greșeală de redactare” sau o „neatenție”. Este furt intelectual. Iar când acest furt este comis pentru a obține un spor salarial, el devine delapidare. Fiecare leu încasat de un plagiator ca „spor de doctorat” este un leu furat de la bugetul de stat, de la spitale, de la școli, de la autostrăzi.

Iar aici statul român devine complice. Prin pasivitatea sa, prin refuzul de a constitui un mecanism de recuperare a acestor prejudicii, statul girează acest jaf sistematic. Menținerea lui Bogdan Despescu într-o funcție de demnitate publică, după un verdict de plagiat, este dovada supremă că statul a renunțat să mai apere legea și integritatea în fața clientelei de partid și de sistem.

JIHAD ÎMPOTRIVA VOCILOR CRITICE, TĂCERE MORMÂNTALĂ FAȚĂ DE HOȚI

Și acum, să vorbim despre ipocrizie. În timp ce ierarhia MAI, plină de plagiatori, se ascunde sub preș, aceeași conducere a declanșat un adevărat jihad împotriva liderilor de sindicat care au îndrăznit să vorbească. Pentru ei, pericolul nu este hoția, ci demascarea ei. Nu este corupția, ci vocea care o denunță.

Așa-zisa „toleranță zero” a conducerii IGPR și MAI se aplică selectiv: este maximă față de polițiștii de la firul ierbii care deranjează și inexistentă față de șefii cu doctorate furate. Această atitudine nu face decât să confirme un adevăr dureros: sistemul nu vrea să se reformeze, ci să se conserve în propria mlaștină morală. El încurajează impostura și pedepsește integritatea, promovând obediența în fața competenței.

Este timpul pentru o operațiune de deratizare morală. Poliția Română nu are nevoie de cosmetizări, ci de o reformă fundamentală, care să înceapă cu eliminarea acestor impostori din funcțiile de conducere. Toți cei dovediți plagiatori trebuie nu doar dați afară, ci puși să returneze fiecare leu încasat nemeritat. Activitatea sindicală trebuie încurajată, nu suprimată, pentru că ea reprezintă unul dintre puținele sisteme de alarmă funcționale într-o instituție bolnavă.

Altfel, vom rămâne cu o Poliție care, în loc să apere legea, este condusă de oameni care și-au început cariera încălcând-o în cel mai josnic mod: prin furt. Și nimeni nu ar trebui să se mire că, într-o astfel de instituție, abuzul devine regulă, iar competența, o excepție regretabilă.

dr. Vitalie JOSANU, președinte SPR „Diamantul”

(Sursa foto: cartoonstock.com)