10% din salariu pe 3 luni pentru că ambulanța a ajuns cu întârziere la un pacient, care a murit ulterior. „Să nu deranjăm echipajul care se află la masă”

O asistentă medicală, dispecer la Serviciul Județean de Ambulanță Neamț, care a contestat în instanță o sancțiune disciplinară primită pentru modul în care gestionat o situație de urgență, în urma căreia un bărbat a murit, a fost pusă exemplar la punct de judecătorul de caz. Magistratul, nu numai că a respins acțiunea, dar a conchis că sancțiunea aplicată a fost foarte blândă, mai ales că „pune în balanță pierderea unei vieți omenești și intervenția târzie a echipajului medical cu reducerea salariului dispecerului responsabil de intervenția întârziată în cazul respectiv, cu 10% pentru o durată de 3 luni”.

Procesul a început la Tribunalul Neamț în martie 2018, când Marilena Ivanciu a chemat în judecată Serviciul de Ambulanță Județean (SAJ) Neamț, cerând judecătorilor anularea sancțiunii ce-i fusese aplicată, respectiv reducerea salariului cu 10%, timp de 3 luni, pentru „neglijență în serviciu”.

Concret, Marilena Ivanciu fusese găsită vinovată, de comisia de disciplină a SAJ Neamț, pentru modul în care a coordonat, în calitatea sa de asistent medical cu atribuții de coordonator dispecerat la ISU Neamț, cazul unui bătrân, în vârstă de 82 de ani, care a avut nevoie asistență medicală de specialitate în regim de urgență. Din cauza bâlbelor, dar și a altor factori, cum ar fi „să nu deranjăm echipajul care se află la masă”, ambulanța a ajuns la locul în care se afla bătrânul cu o întârziere de 14 minute.

Pacientul Victor G., care căzuse în stradă, nu a mai putut fi salvat de echipajul medical care a încercat, în zadar, să-l resusciteze. A fost prea târziu pentru el, cele 14 minute de întârziere reprezentând timp prețios, mai ales că, în astfel de cazuri, orice secundă contează. O spun cei care intervin pentru a salva vieți.

În urma celor întâmplate, comisia de disciplină a găsit-o pe asistenta Ivanciu responsabilă pentru întârzierea cu care a ajuns, la pacient, ambulanța, motiv pentru care a sancționat-o. În loc să-și asume vina, așa cum ar fi fost firesc, asistenta a cerut instanței anularea sancțiunii, însă a pierdut procesul în mod rușinos.

A crezut că-i un caz social, la care ambulanța mai fusese o dată

Incidentul care a dus la sancționarea asistentei de la Serviciul Județean de Ambulanță a avut loc în după amiaza zilei de 13 februarie 2018.

În ziua respectivă, la ora 14.21, Mihaela Ivanciu a primit o solicitare din zona „Asirom”, din Piatra Neamț, privind o persoană care căzuse în stradă și se afla în stare de inconștiență. La ora 14.26, imediat după ce s-a eliberat primul echipaj, asistenta dispecer Ivanciu l-a trimis în zona Asirom.

7 minute mai târziu, dispecera constata că pacientul (Vasile A.), un bărbat, ce prezenta un caz social (n.r. probabil un om fără adăpost), a refuzat transportul la spital, motiv pentru care solicitarea a fost închisă. Ulterior, la ora 15.03, dispecera Ivanciu a primit un alt apel, fiind anunțată că în aceeași zonă, Asirom, o persoană căzuse pe trotuar și se afla în stare de inconștiență.

Din înregistrările audio depuse la dosar reiese că, în timp ce apelantul îi spunea dispecerei că bărbatul căzut nu mișcă, nu prezintă urme de sângerare etc, asistenta îi cerea să-l întrebe pe cel căzut pe caldarâm dacă nu se numește Vasile A. Chiar dacă ar fi fost vorba de aceeași persoană, spun regulamentele, faptul că se reclamase că aceasta își pierduse cunoștința era obligatoriu ca, la fața locului, să fie trimis de urgență un echipaj de ambulanță. Ivanciu nu a făcut asta, ci a ales să direcționeze în zona respectivă un echipaj de poliție. Echipajele medicale au fost trimise în zonă abia la ora 15.16 – 15.17, adică la 14 minute de la primirea primului apel. Cum secundele înseamnă viață, după cum spune chiar o campanie a celor de la serviciile medicale de urgență, cu siguranță că minutele, pentru un pacient aflat în stop cardio-respirator, au reprezentat  diferența dintre viață și moarte.

Comisia de disciplină a SAJa reținut că, la ora 15.14, în stație exista un echipaj de ambulanță, aflat la masă, care ar fi putut interveni, însă, la sugestia altei asistente, Ivanciu nu l-a deranjat. Abia la ora 15.16 a fost trimis un echipaj EPA, ca un minut mai târziu acesta să fie înlocuit cu un echipaj TIM (terapie intensivă mobilă). Ambulanța TIM a fost trimisă după ce o doamnă, care a sunat la 112, recomandându-se doctor, a precizat că pacientul căzut este în stop-cardio respirator. Era ora 15.17 când a fost făcut acest apel, iar după numai 3 minute echipajul TIM ajungea la fața locului. Eforturile de salvare a bătrânului au fost fără efect, câteva zeci de minute mai târziu cadrele medicale declarând decesul.

„A avut loc o încălcare gravă și nescuzabilă  a drepturilor pacienților”

Conform regulamentelor interne, asistenta Ivanciu ar fi trebuit să trimită imediat la fața locului o ambulanță, întrucât la rubrica „comentariu” era menționat „căzut în stradă”, caz ce se încadrează în Codul roșu. Chiar dacă ar fi fost vorba de același pacient, Vasile A., pentru care se deplasase o ambulanță la ora 14.21, nu însemna că dacă acestuia i s-a făcut rău din nou nu mai avea voie să primească asistență medicală de urgență. Dispecerul SAJ nu este în măsură să stabilească cine merită sau nu să beneficieze de asistență medicală de urgență. Este un angajat al unui serviciu public, iar munca sa este reglementată de legi și regulamente care, dat fiind faptul că este vorba de viața oamenilor, trebuie respectate cu sfințenie. Că i se face rău unui primar, deputat sau boschetar, ajutorul acordat trebuie să fie același, pentru că vorbim de un om, indiferent de funcția pe care o deține. Comportamente de genul „lasă-l pe ăla că e boschetar și a mai fost o ambulanță la el” nu-și au locul în contextul în care ești plătit să coordonezi o activitate de viața căreia depind viețile oamenilor. Tocmai de aceea, în acest domeniu greșelile nu trebuie tolerate, ci sancționate drastic.

Instanța a remarcat tupeul angajatei din vina căreia ambulanța a ajuns târziu la bătrânul care, în cele din urmă, a murit, și și-a exprimat regretul că sancțiunea de 10% din salariu pentru 3 luni a fost mult prea blândă. Cu siguranță, credem noi, acest caz avea toate ingredientele necesare întocmrii unui dosar penal pentru neglijență în serviciu.

„În consecință, din probatoriu reiese că pentru intervenția în cazul domnului Victor G. a existat o întârziere de 14 minute, chiar dacă la momentul reclamării cazului au existat resursele necesare, respectiv echipajele EPA, TIM și echipajul de pe ambulanța NT 30 AMB, iar această întârziere este justificată de către contestatoare, în esență, pe motivul că la ora 14:21 fusese trimis în zonă un alt echipaj, la o persoană aflată în stare de inconștiență, care refuzase transpotul la spital, iar doamna Ivanciu Marilena a presupus că și această situație, de la orele 15:03, 15:08, privește aceeași persoană. Ca atare, nici la solicitarea de la ora 15:03 și nici la solicitarea de la ora 15:08, reclamanta nu a trimis la fața locului un echipaj de intervenție medicală, încălcând astfel dreptul pacientului de a avea acces la asistența medicală de urgență. Sintetizând, față de explicațiile și modul de a acționa al reclamantei rezultă că dacă o persoană refuză la o primă intervenție spitalizarea, în situația în care i se face rău a doua oară, este foarte dificil să mai primească asistență medicală de urgență, ceea ce este inadmisibil. (…) Față de situația descrisă și față de modul în care s-au petrecut faptele, față de motivele invocate de reclamantă , instanța apreciază nu numai că nu se justifică admiterea acțiunii, dar s-ar impune chiar luarea unor măsuri adecvate de către angajator care să conducă la responsabilizarea persoanelor aflate în serviciul său, persoane de care, iată, în ultimă instanță, depinde viața unei persoane. Nu în ultimul rând, față de gravitatea situației, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este chiar una foarte blândă, mai cu seamă că pune în balanță pierderea unei vieți omenești și intervenția târzie a echipajului medical cu reducerea salariului dispecerului responsabil de intervenția întârziată în cazul respectiv, cu 10% pentru o durată de 3 luni. În plus, remarcă instanța (…), prezenta cerere demonstrează mai curând o neasumare a propriilor fapte în condițiile în care totuși o persoană și-a pierdut viața. În consecință, în aprecierea tribunalului a avut loc o încălcare gravă și nescuzabilă  a drepturilor pacienților, iar situația expusă de reclamantă nu numai că nu o disculpă sau este de natură a contura o altă situație de fapt, ci dimpotrivă”, se arată în motivarea instanței de judecată.

În apărarea sa, asistenta dispecer Ivanciu invocase mai mulți factori, că din cauza lipsei medicului coordonator a fost nevoită să preia și atribuțiile acestuia, că a primit date eronate de pe teren etc. Asistenta a indicat și alte probleme: deficiență personal, volum mare de muncă, că nu întotdeauna există o bună colaborare între cei care ar trebui să conlucreze pentru a primi și tria solicitările în vederea repartizării unui echipaj corespunzător etc. A invocat, de asemenea, că dotarea parcului auto la numărul echipajelor medicale este insuficientă pentru a face față numărului mare de solicitări. Toate astea având rolul de a convinge instanța că a fost vorba de o culpă colectivă, nu personală.

Judecătorul a stabilit că nici pe departe lucrurile nu au stat așa, principala responsabilitate pentru cele întâmplate fiind în sarcina asistentei sancționate. Se pare că sentința judecătorilor a trezit-o la realitate pe asistentă, aceasta alegând să nu mai atace decizia judecătorilor.

Daniel MURARU