N-am fost în stare să ne vindem țara, ci am dat-o pe șpagă

1
1605

Atunci când nu ne furăm noi între noi, ne fură alții, dar tot cu acordul alor noștri. Acest jaf durează de peste cinsprezece ani și va deveni probabil o permanență în această țară, membră a UE, dar în care legislația europeană nu este valabilă.
Acest jaf de care discutăm este organizat, în România, de băncile care activează pe teritoriul țării, marea majoritate străină. Problema nu este că sunt străine sau autohtone, ci că practică o cămătărie nemiloasă în condițiile în care cămătăria este interzisă prin lege. Dar așa este la noi, ca să nu ai problame legalizezi furtul și înșelăciunea, așa cum a făcut marele politician român Adrian Năstase, ”deșteptul” național care a semnat actul de privatizare a băncilor românești, preluate rapid de bănci străine.
În condițiile în care dobânzile băncilor românești se duceau cel mult la 5-6% pe an, cum s-a acceptat de partea română, proprietară a acestor bănci a permis noilor veniți să perceapă dobânzi care pleacă de la 9%, dar în realitate sunt de 12-14 %, și asta în cazuri fericite!
În cazul acesta românii sunt discriminați și jefuiți de bănci pe baza unor contracte oneroase în care s-au folosit metode de păcălire cu clauze ascunse, care nu au fost prezentate de reprezentanții băncilor la semnare. De ce contractele acestea sunt considerate legale când pentru obținerea împrumutului au înșelat clienții, arătându-le doar avantajele, iar în cazul altora s-au folosit de disperarea lor pentru a rezolva probleme urgente și i-au transformat în sclavi pe viață!
Cămătăria băncilor pe teritoriul României este o realitate dureroasă și stresantă pentru milioane de români, întrebarea este cum de a fost posibil acest lucru? L-a întrebat cineva pe Adrian Năstase cum de aceste contracte de privatizare a băncilor nu au clauze protectoare și pentru români și cum de nu s-a limitat dobânda la 4%, așa cum este la majoritatea băncilor care acționează și la noi, dar și în UE. De ce în majoritatea statelor europene dezvoltate dobânda este undeva între 1-3 %, iar în România de zece ori mai mare?
Cred că și contractul de privatizare a băncilor românești nu poate fi făcut public, deși era obligatoriu acest lucru, pentru că erau proprietăți ale statului român, dar cum să fie făcut public dacă clauzele sale atentează, cu siguranță, la stabilitatea și suveranitatea statului român?
Aici, ca și în cazul altor mari privatizări, nu este vorba de nepricepere din partea română, ci de trădare a intereselor României, probabil pentru o șpagă consistentă. Din păcate, nici n-am fost în stare să ne vindem țara, deși nici vânzarea nu era o soluție bună, ci am dat-o pe șpagă.
Tăcerea lui Năstase este oarecum de înțeles, dar de ce toți guvernanții care s-au perindat la conducerea țării tac și nu fac nimic pentru a schimba situația? Nu cumva primesc și astăzi saci cu bani drept comisioane pentru a lăsa lucrurile așa cum sunt?
 
(Sursa foto: policenama.com)
 
Prof. Vălu Năstăselu

⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.

1 comment

  1. constantin 6 iunie, 2021 at 13:38 Răspunde

    Raman surprins sa citesc asemenea aberatii scrise de un profesor fie el de istorie.Imi pare rau dar nu exista un contract de privatizare a bancilor fiindca legal nu este posibil.Faptul ca unele banci cu capital romanesc au hotarat sa-si vanda pachete de actiuni nu are nimic comun cu un contract facut de Nastase.Bancile se supun legii si reglementarile Bancii Nationale Romane si nu dispozitiile premierului.De aceea va rog d-le profesor sa reveniti la exemplu dat si sa-l alegeti pe cel legal.

Leave a reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.