„Poliția Română, fieful pupincuriștilor, lingăilor, proștilor, analfabeților, încrezuților, oportuniștilor, grandomanilor și a bolnavilor mintal!”

3
1616
 

Justificat vorbesc când spun că oamenii cinstiți, corecți, muncitori, profeșioniști sunt marginalizați și ajung bătaia de joc a șefilor “aripioară” cum le ziceam cândva, adică acei șefi lipsiți de curaj care și-au pus absorbantele invers și au rămas lipiți de fotoliile funcțiilor bănoase!
Da, în Poliția Română soarta polițiștilor este în mâinile unor șefi “zidiți” în funcții de zeci de ani!
Managementul de calitate n-a fost niciodată un criteriu de selectare și numire, doar unghiul cervical de 90 de grade, inima rece, nepăsarea, imbecilitatea, sugincurismul politic și schelăitul erotic au fost și sunt singurele calități de selecționare pentru un procent de 80 % dintre șefii și șefuții din instituție!
Am citit și eu că o doamnă secretară de maniVelă politică a încercat să clarifice situația controversată în care a fost introdusă involuntar de către ministrul de interne! Penibil… chiar teribil de frustrant pentru restul de 20% care sunt acei polițiști ce țin în spate toată Poliția Română!
Mi-am zis să nu reacționez pentru că va urla isteric restul procentului de mucegai polițienesc, dacă-i pot spune așa!
Apoi m-am gândit că nici să tac nu-i bine pentru că vorbitul liber a devenit o datorie pentru țară în Decembrie ’89!
Cum ziceam, în 27 de ani de meserie, rare, foarte rare au fost cazurile de care să aud eu când un polițist a fost avansat, premiat, răsplătit pentru merite deosebite.
Vedeam lângă mine tot felul de bețivani, cafengii, lipitori dorsale, purtătoare de fusțițe scurte și sfârcuri întărite care erau răsplătiți cu bani și funcții pentru orice alt serviciu decât cel polițienesc și pe bună dreptate mă înfuriam și-mi clocoteam sângele și mintea la foc mic!
Nu-i o laudă, e doar o reacție la povestea secretarei medaliate!
Într-o noapte friguroasă, un apel 112 ne trimite pe malul unui râu în care un bătrânel căzuse.
L-am găsit lângă mal, vânăt din cauza temperaturii scăzute, în apă până la gât. Cei care ne-au anunțat, doi paznici, au legat o sfoară de un copac și încercau să-l determine pe bătrân să se prindă de ea. I-am întrebat de ce nu au intrat în apă și mi-au spus că au copii acasă. Hmm, te implici, suni la 112, dar te uiți cum moare un om! În fine, fiecare cu alegerile lui! Eu n-am stat pe gânduri prea mult, m-am dezbrăcat de haină, am scos pistolul și actele din buzunare, le-am dat în grija celor doi și m-am lăsat, alunecând lângă bătrân, în spatele lui. M-am oprit în ceva și mi-am dat seama că bătrânul nimerise pe o cioată, altfel era luat de ape! Am încercat să-l ridic, dar n-am reușit pentru că era îmbrăcat cu o haină cu dos din blană de oaie care se îmbibase cu apa. L-am legat cu sfoara întinsă de paznici și împreună am reușit să-l scoatem pe mal. L-am ridicat și ne-am îndreptat către autospeciala de poliție care se afla la 200, 300 de metri în pădure! Între timp au ajuns pompierii și un echipaj medical care l-au preluat pe bătrân. Era bine, vorbea cu noi!
Unde vreau să ajung cu povestea asta?
Aici intervine partea cea mai murdară, dacă îi pot spune așa. Șeful meu, nemijlocit, venise și el în zonă, fiind într-o activitate de control a patrulelor de siguranță.
Primele lui cuvinte, când m-a văzut plin de noroi și ud leoarcă, au fost: SĂ-MI BAG P…, IOANE!
Alte vorbe din gura vreunui șef n-am auzit!
Eu nu meritam să fiu lăudat pentru că eram Gigi contra și aveam gura prea slobodă.
Dispoziția lui a fost să merg acasă, să mă schimb și să continui patrularea!
A trecut timpul, o lună, două, trei, așteptam și eu să fiu chemat pe covorul roșu, să primesc măcar niște laude, dacă nu vreun premiu.
Nimic! Îmi ziceam în sinea mea, lasă, Ioane, tre’ să fii tu bucuros și mulțumit sufletește, dar gândul că unul dintre colegii mei lua patru premii pe an, din care două le împărțea cu șefii, nu-mi dădea pace deloc!
Așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus la șeful de birou, care nu era om rău, doar slugă supusă, și l-am întrebat dacă iau vreun premiu! A belit ochii la mine pe sub ochelari, și-atât! M-am resemnat și mi-am văzut de treaba mea! Un alt șef abonat la salarii de excelență mi-a zis că modestia trebuie să ne caracterizeze și că datoria noastră este să salvăm vieți. Avea dreptate, a noastră să salvăm vieți, a lui să huzurească pe meritele fraierilor!
Târziu, după multe luni în care le-am mâncat creierii cu vorbe și critici acide, am fost premiat. Mi-am cumparat o pereche de adidași.
Asta-i ierarhia motivării în Poliția Română și prea curând n-o să se schimbe!
N-aș vrea ca vorbele mele să aibă alt sens decât cel al unui exemplu din miile de nedreptăți pe care le trăiesc polițiștii!
În ultima perioadă, voit politic, Poliția Română a suferit mari transformări! Din păcate, nu înspre bine!
Exemplul miniștrilor și al celor din conducerea IGPR-ului, care au adoptat un comportament grandomanic, este preluat de marea majoritate a șefilor, care se cred proprietari de sclavi, care bagă mâna și “ciordesc” din fondurile de premiere, care deprofesionalizează voluntar corpul polițienesc la comandă politică!
Ce rămâne de făcut?
Doar o RĂSCOALĂ mai poate schimba ceva, o răscoală a polițiștilor, fără furci și topoare, știm noi cu ce!
Începem de mâine, cu ștampila!
 
Ioan Cănărău, vicepreședinte Europol

3 comments

  1. cris 5 decembrie, 2020 at 16:28 Răspunde

    Poate că : să-mi bag …, a fost maximul laudei pe care ti-a putut-o aduce. Așa a simțit el, nu cred că a vrut să te jignească. am simți asta pe propria piele, când, după o perioadă în care am lipsit, un șef mi-a zis : ne-ai lipsit ticălosule:), privirea lui spunea totul. Când am depus jurământul nu m-am așteptat la recunoașteri și medalii, cu toate că m-au motivat de-a lungul anilor.

  2. Cip si Daily 7 decembrie, 2020 at 15:02 Răspunde

    La Politia mun. Roman unde lucreaza Canarau este o cliaca inca din vremea inspectorului sef Carbunariu care l-a bagat in fata si l-a uns comandant pe comisarul Balau – Carbunariu fusese coleg in vremea comunismului la Academia Stefan Gheorghiu cu mama acestui Balau. Comisarul Balau si-a adus ca adjunct initial pe comisarul Malei care dupa cativa ani de adjunct s-a pensionat si acum este sef la Politia Locala Roman – prietenie cu Leoreanu. Dupa Malei a ajuns adj. comisarul Radu sluga credincioasa a familiei Balau – acesta initial a fost sef Birou economic la Politia Roman. Dupa promovarea lui Radu ca adjunct al lui Balau sef la Biroul Economic a ajuns sotia lui Balau madame Balau Adriana Gratiela – unii de pe la Roman spun ca este de o rautate iesita din comun tipa. Tot in timpul domniei lui Balau in fruntea Politiei Roman ‘ – vreo 15 ani a fos promovat si comisarul Baetanu la Biroul Rutier, gurile rele spun ca tipul este habarnist dar sluga perfecta a familiei Balau. Cica clanul Balau este sprijinit intens de dottorii de la IPJ Neamt dar care sunt cam pe duca……….Asta ar fi schema unei institutii publice…………

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.