ANCHETĂ DE DOUĂ PARALE ÎN CAZUL DISPARIȚIEI STENOGRAMEI MARARU-RODIDEAL

1
738

PICCJ*ancheta Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a reușit să facă lumină în cazul presupusei dispariții a  stenogramei care arăta că Mararu și Rodideal ar fi pus la cale agresiunea împotriva ofițerului Filip * procurorii care au investigat cazul nu au fost interesați să stea de vorbă nici cu Ovidiu Crăciun, fostul șef al SRI Neamț, dar nici cu procurorul Nicolae Păuna * primul a fost indicat de comisarul șef Ciurea ca fiind furnizorul informației privind discuția dintre cei doi interlopi, iar cel de-al doilea avea în lucru dosarul (fraude vamale) în care ar fi trebuit să se afle respectiva înregistrare *

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(PÎCCJ) a fost cel care a făcut investigații privind presupusa dispariție a stenogramei care arăta că Gheorghiță Mararu ar fi pus la cale, cu ajutorul nașului său de cununie, Vasile Rodideal, agresiunea comisă în data de 10 decembrie 2002 împotriva ofițerului Cezar Filip. Concluzia finală a fost că această înregistrare nu a existat, prin urmare nici de stenogramă nu a putut fi vorba. Totuși, modul în care s-au desfășurat evenimentele, dar și ancheta procurorilor de la PÎCCJ, lasă în continuare o serie de întrebări fără răspuns. Așa cum precizam într-un articol anterior, discuția pe tema stenogramei dispărute a apărut în anul 2010, mai exact în luna noiembrie, când Corpul de Control al MAI a efectuat un control tematic pe dosarele cu autor necunoscut (AN) la IJP Neamț. Corpul de Control al MAI a ajuns la Piatra Neamț la trei zile după asasinatul din Cafe Latino, unde victimă a fost Gheorghe Mararu. Cel mai probabil, dacă nu se întâmpla această tragedie, Corpul de Control al MAI nu ar fi constatat niciodată că două dosare de tentativă de omor, în care suspecți erau frații Mararu și alte personaje cunoscute ale urbei, zăceau nerezolvate în fișetele Poliției Neamț. Este vorba de dosarul tentativei de omor (10 decembrie 2002), victimă ofițerul Cezar Filip,  și dosarul tentativei de omor (10 februarie 2006), victimă Puiu Mironescu, dușman de moarte al fraților Mararu. Cel mai grav aspect descoperit de ofițerii bucureșteni  în ceea ce privește tentativa de omor comisă împotriva lui Cezar Filip a fost presupusa dispariție a unei înregistrări dintre Gheorghe Mararu și Vasile Rodideal, în care primul îi mulțumea celui de-al doilea pentru ”tratamentul” aplicat ofițerului Filip.

MAI a aflat de stenogramă după asasinarea lui Gheorghe Mararu

Acest lucru a fost aflat de Ministerul Afacerilor de Interne abia în noiembrie 2010, în condițiile în care la nivelul Poliției Neamț și a Parchetului Neamț se discuta despre stenograma dispărută încă din februarie 2005. Atunci, trei ofițeri de poliție au căutat în arhiva Parchetului Județean Neamț presupusa stenogramă, fără a-i da de urmă. Este greu de crezut că nici unul dintre cei trei polițiști (comisarii Amihăesei, Tablan și Beșu) nu și-au informat superiorii de la MAI, cum e greu de crezut că nici șefii Parchetului Neamț nu au anunțat Parchetul General. Dacă nu au făcut-o, au procedat greșit. Întrebarea este de ce MAI-ul nu a demarat din 2005 o anchetă în acest sens? De ce procurorii de la PÎCCJ, care au anchetat timp de 5 ani așa zisele probleme din cele două dosare, nu i-a întrebat pe cei trei ofițeri dacă au sesizat sau nu Bucureștiul despre stenograma presupus a fi dispărută? Întrebarea este valabilă și în cazul celor de la Parchetul Județean Neamț care au avut legătură cu acest caz. Răspunsul la această întrebare ar fi avut două variante: anchetă împotriva celor trei polițiști în cazul că nu ar fi sesizat Bucureștiul, fie anchetă împotriva celor de la MAI care au fost sesizați dar nu au făcut nimic. Pe de altă parte, controale tematice privind dosarele cu AN se desfășoară anual. Astfel, cum se explică faptul că nici o echipă de control care s-a perindat pe la IJP Neamț în intervalul 2005-2010, nu a sesizat marile probleme din cele două dosare de tentativă de omor. Nu cumva cineva a avut un mare interes în cazul celor două cauze, încercând să-i protejeze pe suspecți sau polițiști și procurori?

Șeful SRI Crăciun și procurorul Păuna, neinteresanți pentru PÎCCJ

Ancheta desfășurată de PÎCCJ în cazul presupusei dispariții a stenogramei are mari hibe, mari de tot chiar. Soluția finală a procurorului de caz a fost că nu a existat nici o înregistrare cu cele două personaje (Mararu și Rodideal, în care primul mulțumea pentru „altoirea” polițistului Filip). Numai că procurorii au omis să facă două lucruri absolut necesare elucidării misterului dispariției stenogramei. Primo: Nu l-au audiat pe Ovidiu Crăciun, șeful SRI Neamț din acea perioadă, dar nici pe Nicolae Păuna, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț la acea vreme. Cei doi ar fi putut oferi răspunsuri la întrebări care ar fi fost absolut necesare elucidării așa zisei dispariții a înregistrării dintre Gheorghe Mararu și Vasile Rodideal. Din documentele pe care le deține atacul.ro, cu privire la ancheta desfăurată de PÎCCJ, nu reiese că Ovidiu Crăciun sau Nicolae Păuna ar fi fost audiați. Nici de procurorul anume desemnat, care a făcut ancheta preliminară, dar nici colegul său ce a soluționat dosarul penal nu a considerat, probabil, oportună audierea celor doi.                         Dar haideți să vedem, încă o dată, ce a declarat comisarul șef(r) Petru Ciurea, prim-adjunct al IJP Neamț procurorilor de la PICCJ.

”În ceea ce privește presupusa participație a lui Mararu Gheorghe Bogdan și Rodideal Vasile la comiterea tentativei la infracțiunea de omor asupra lui Filip Cezar Muraru Constantin, ofițerul de poliție Ciurea Petru a susținut că, ”în primele zile după producerea evenimentului , într-una din zile, dl. col. Crăciun Ovidiu, șeful Secției SRI Neamț, m-a contactat telefonic și m-a invitat la biroul său. Aici, mi-a comunicat verbal că ”am ceva cald în cazul Mararu”, după care mi-a comunicat „din memorie”(subl.ns.): MARARU l-a sunat pe RODIDEAL VASILE(nașul de cununie) și i-a mulțumit pentru sprijinul acordat”, la care Mararu GH. Ar fi răspuns că-i mulțumit, dar era bine dacă ar fi fost mort. Această informație a constituit baza de plecare și orientarea investigațiilor pe acest grup infracțional(respectiv Mararu-Rodideal și alții) ”, sursa ancheta procurorului anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

 Păi nu ar fi fost normal ca procurorii PÎCCJ să stea de vorbă cu Ovidiu Crăciun și să-l întrebe despre episodul povestit de Petru Ciurea? Oricare ar fi fost răspunsul, cu siguranță ar fi contribuit la lămurirea acestei povești ciudate. Ovidiu Crăciun ar fi putut confirma sau infirma discuția cu Ciurea, iar de aici s-ar fi putut trage niște concluzii. Ce-i drept, ambele ar fi fost în defavoarea lui Ciurea și, zicem noi, nu numai. Păi dacă Crăciun ar fi confirmat discuția, înseamnă că înregistrarea a existat și a dispărut. Dacă nu o confirma, însemna că cineva a inventat această discuție, pe baza căreia au fost emise autorizații de înregistrare absolut ilegale. Și aici cineva ar fi trebuit să răspundă, nu?

Secundo: Varianta legată de procurorul Păuna: toți polițiștii audiați au declarat că presupusa convorbire ar fi fost realizată pe baza altui mandat de înregistrare autorizat într-un dosar instrumentat de procurorul Nicolae Păuna. Numai că nici procurorul anume desemnat și nici colegul său care a soluționat dosarul penal, nu a fost interesat de o discuție cu fostul procuror.

„Deoarece la dosar nu se regăsea acea stenogramă, am hotărât să găsim documentele de acest gen aflate la arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, în vederea identificării ei. Menționez faptul că aceste documente erau obținute într-un alt dosar instrumentat de domnul procuror Păuna Neculai, ce îi avea ca subiect pe frații Mararu din Piatra Neamț. La sediul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Neamț, în biroul procurorului criminalist, împreună cu acesta, Amihăesei Florin și Benoni Beșu, am procedat la citirea, fiecare, a unui teanc de stenograme, în final fiecare constatând că nu am identificat convorbirile ce ne interesau”, declarația dată de comisarul șef Tablan procurorului anume desemnat de la PÎCCJ.

În plus, Petru Ciurea a recunoscut în fața procurorului anume desemnat că materialele obținute în urma interceptărilor, respectiv notele de redare a convorbirilor, nu le-a studiat direct niciodată, motivând că „au fost înaintate direct procurorilor Păuna și Cautiș”, ultimul fiind de altfel procurorul care instrumenta „Dosarul Filip”. Nici unul dintre polițiști nu a declarat că ar fi ascultat interceptările, notele de redare fiind înaintate procurorilor. Păi, în aceste condiții, nu ar fi normal ca cei doi procurori de la PÎCCJ să stea de vorbă cu procurorul Păuna, cel care instrumenta un dosar cu autorizație de interceptare a convorbirilor efectuate de către frații Mararu, dar și alți suspecți în trafic de mașini de lux furate? Oricare ar fi fost răspunsul procurorului Păuna cu privire la presupusa stenogramă, cu siguranță ancheta PÎCCJ ar fi avut credibilitate cât de cât. Domnule procuror Păuna, ați văzut vreodată în dosarul pe care l-ați instrumentați vreo stenogramă în care Mararu îi mulțumea lui Rodideal că l-a ciomăgit pe ofițerul Filip? Ar fi fost greu ca procurorii PÎCCJ să-i pună această întrebare? Noi spunem că nu. În zilele următoare o să vă prezentăm alte aspecte cutremurătoare din ancheta PÎCCJ, aspecte care arată că ”ceva este putred în Danemarca”.

Daniel MURARU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.

1 comment

  1. viki barcelona 23 august, 2016 at 09:41 Răspunde

    Acesti „anchetatori” mai sunt inca in functii? Intreb asa… de curiozitate… Pentru ca daca sunt atunci nu-i in regula. Vorba autorului „ceva e putred in Danemarca”

Leave a reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.