Poliția Română, între bugete de sute de mii de lei și săli de sport școlare: radiografia birocratică a pregătirii fizice

O analiză recentă, bazată pe răspunsurile oficiale a 28 de unități de poliție, scoate la iveală o realitate administrativă demnă de un studiu de caz: deși cadrul legal privind pregătirea fizică este unitar, aplicarea sa la nivel național este haotică și discreționară. Datele obținute de noi demonstrează cum o obligație de serviciu fundamentală este gestionată printr-o combinație de improvizație, inegalitate flagrantă și transferul subtil al costurilor pe umerii polițistului. Această situație generalizată nu reflectă doar responsabilitatea șefilor de inspectorate, ci indică o incompetență și o ineficiență a managementului superior de la vârful Poliției Române și al Ministerului Afacerilor Interne.

TREI ROMÂNII, TREI ABORDĂRI: DE LA BAZE PROPRII LA PROTOCOALE CU ȘCOLI GIMNAZIALE

Analiza infrastructurii sportive relevă o fragmentare totală, ca și cum fiecare inspectorat ar funcționa într-o altă țară. Pe de o parte, există unitățile „privilegiate” (Iași, Vâlcea, Alba, Bihor, Galați), care dețin baze sportive proprii, dotate corespunzător. La mijloc se află inspectoratele „pragmatice”, care înțeleg că performanța costă și încheie contracte de închiriere. IPJ Brăila, de exemplu, a alocat peste 90.000 de lei pentru contracte cu săli de fitness private în perioada 2023-2025.

Însă majoritatea covârșitoare a inspectoratelor funcționează pe baza celei de-a treia abordări: „modelul gratuit”. Acesta se bazează pe protocoale de colaborare, în principal cu unități școlare. Astfel, în numeroase județe, pregătirea fizică a polițiștilor, esențială pentru intervenții, se desfășoară în săli de sport ale liceelor și școlilor generale, probabil între orele de sport ale elevilor. Această soluție, deși sustenabilă financiar pe hârtie, ridică serioase semne de întrebare privind adecvarea și disponibilitatea reală a acestor spații pentru nevoile tactice ale unui polițist.

MAREA ILUZIE BUGETARĂ: DE LA ZERO LEI LA PESTE 250.000 LEI PE AN

Disparitățile financiare sunt cele care ilustrează cel mai clar lipsa unei strategii naționale. Pe de o parte, există campioni ai investițiilor precum IPJ Mureș, cu un buget de 253.630 lei în 2023, sau IPJ Sibiu, cu o medie de peste 130.000 lei anual pentru contracte de închiriere. La polul opus, o pleiadă de inspectorate (Tulcea, Botoșani, Neamț, Gorj, Brașov) recunosc cu o nonșalanță administrativă că, în bugetul lor, nu există un articol bugetar distinct pentru această activitate.

Un caz emblematic este cel al IPJ Vâlcea, care, după ce a achiziționat materiale sportive în valoare de 3.540 lei în 2023, a alocat pentru pregătirea fizică în 2024 un buget colosal de… 0 (zero) lei. Aceste cifre demonstrează că, în absența unei viziuni manageriale superioare, pregătirea fizică a polițistului depinde exclusiv de prioritățile și resursele locale.

MITUL DECONTĂRII: CUM PLĂTEȘTE POLIȚISTUL PENTRU A-ȘI ÎNDEPLINI OBLIGAȚIA DE SERVICIU

Întrebată dacă decontează abonamentele la săli de sport plătite din fonduri proprii de către angajați, conducerea poliției române, prin cele 28 de unități, oferă un răspuns unanim și categoric negativ. Nu există nicio procedură pentru a returna polițistului banii cheltuiți pentru a respecta o obligație impusă de fișa postului.

În schimb, toate inspectoratele menționează, ca unică soluție, facilitatea fiscală de 100 de euro anual, prevăzută de Codul Fiscal. Aceasta nu este o decontare, ci o deducere din impozit, o facilitate generală valabilă pentru orice angajat din România, fie el polițist sau corporatist. Prezentarea acestei măsuri ca alternativă este o dovadă de cinism administrativ: statul impune o obligație, eșuează să asigure condițiile, iar apoi îi oferă polițistului o facilitate fiscală generală, insuficientă, ca și cum i-ar face o favoare.

CONCLUZIE: UN EȘEC STRATEGIC, DE LA CENTRU LA TERITORIU

Dependența de sălile de sport școlare, bugetele inexistente în numeroase județe și transferul costurilor către angajat nu sunt accidente locale, ci simptomele clare ale unui eșec de management la nivel central. Variațiile uriașe între inspectorate demonstrează lipsa unei viziuni strategice și a unor standarde minime de performanță impuse de la vârful Poliției Române și MAI. În acest sistem defectuos, polițistul este pus în fața unei alegeri absurde: fie încalcă o obligație de serviciu și riscă să fie nepregătit în fața pericolelor, fie își plătește singur dreptul de a fi un profesionist. Oricare ar fi alegerea, cel care pierde, în final, este cetățeanul a cărui siguranță depinde de eficiența acestui sistem.

Vitalie JOSANU, președinte SPR „Diamantul”

Sursa foto: www.istockphoto.com