România, printre cele mai corupte state din Uniunea Europeană. Românii au experimentat corupția în toate formele ei. Ziua Internațională a Anticorupției, marcată prin tăcere
Într-o țară în care corupția și corupții sunt tratați preferențial (a se vedea controversatele Decizii ale CCR și ÎCCJ care au dus la salvarea de la închisoare a numeroși inculpați, dar și a lipsei de implicare a autorităților cu atribuții în anchetarea unor astfel de fapte), Ziua Internațională a Anticorupției a trecut ca și neobservată în România. În afară de câteva publicații, ONG-uri și un comunicat al Direcției Generale Anticorupție, nimeni nu s-a mai obosit să marcheze acest eveniment.
Politicienii, care ne-au obișnuit cu declarațiile sforăitoare, ocazionate de diverse sărbători (Ziua Națională, Ziua Iei, Ziua Eroilor, Ziua Vârstnicilor etc), au tăcut mâlc de această dată. Nici cei de la putere, nici cei din opoziție nu au pomenit măcar un cuvânt despre această zi de 9 noiembrie – Ziua Internațională a Anticorupției, semn că subiectul este extrem de sensibil pentru ei. Ceea ce este greu de digerat în condițiile în care România se află pe un rușinos loc 3 în topul statelor corupte din Uniunea Europeană.
Cât de mult suferă românii din cauza corupției nu se vede numai în statistici. Nu există român care să nu fi auzit de cel puțin un caz de corupție. Și nu ne referim la cazurile mediatizate de autorități. Angajările pe șpagă sau pile sunt sport național în România. Cele mai multe dintre achiziții/licitații pentru bunuri, servicii și lucrări sunt aranjate. Firme abonate la contracte cu bani publici, ai căror patroni plătesc comisioane grase decidenților din zona politică, sunt în toată țara. Nu există minister, primărie, consiliu județean etc la care să nu fie câteva firme care au acaparat investițiile. Traficul de influență, luarea și dare de mită sunt omniprezente. În ultimii 30 de ani, românii au experimentat corupția în toate formele ei.
Conform transparency.org, în România: „deopotrivă oameni de rând, experţi şi reprezentanţi ai mediului de afaceri apreciază că, în decursul ultimilor ani, corupţia ocupă un loc central în vieţile lor, luându-le şansa la un trai decent, la afaceri curate şi profitabile şi la dezvoltare sustenabilă”.
Conform aceleiași surse: „Barometrul Global al Corupţiei arată că 65% dintre români consideră că nivelul corupţiei a crescut în ultimii doi ani, iar Indicele de Percepţie a Corupţiei pune în evidenţă că sectorul public din România este şi anul acesta corigent la testul integrităţii, obţinând doar 43 de puncte din partea experţilor şi a reprezentanţilor mediului de afaceri intervievaţi, punctaj mai mic decât cel de anul trecut. Cifrele denotă realitatea tristă a unui sistem în care structurile percepute ca fiind cele mai corupte sunt partidele politice şi parlamentul (4,2 şi respectiv 4 puncte din 5 – foarte corupte), iar cei chemaţi să restabilească dreptatea – justiţia şi poliţia se află aproape la paritate cu aceştia cu 3,7 şi 3,5 puncte”.
Concluzia este tristă: „Corupţia şi cei corupţi proliferează, pentru că mecanismele şi instituţiile care ar trebui să ancheteze, să judece, să sancţioneze şi să recupereze prejudiciile generate de corupţie sunt nefuncţionale”.
Măcar asta ar fi trebuit să explice reprezentanții statului român în ziua de 9 decembrie: de ce avem instituții nefuncționale și cum trebuie angrenate în procesul de combatere a corupției?
România este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte țari din Uniunea Europeană, iar faptul că nu reușim să ne dezlipim de podium arată că eforturile din partea statului pentru a schimba această situație sunt ineficiente sau nu există. Una dintre explicații pentru această situație este că decidenții se complac într-o astfel de situație, pentru că este una aducătoare de venituri ilicite pentru ei și grupurile de interese din care fac parte.
D.MURARU
⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.
1 comment
Leave a reply
Deciziile privind prescrierea sunt normale daca vreem sa traim intr-un stat de drept.Si nu e vorba de „corupti” , ci de orice infractiune.Nu este normal sa fie hartuita o persoana (indiferent cine este) timp de 10-15 ani pentru o presupusa infractiune (s-au vazut destule inscenari), doar pentru ca domnii procurori sau judecatori nu binevoiesc sa rezolve dosarele.Sunt si situatii in care inculpatii si avocatii trag de timp, dar judecatorii au mijloacele de a contracara aceasta „strategie”.Daca vor, desigur!