Arsene, încă o înfrângere la Înalta Curte de Casație și Justiție. A cerut sesizarea Curții Constituționale

Ionel Arsene (foto), fostul președinte al Consiliului Județean Neamț, condamnat definitiv la 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru corupție, se agață de orice numai să nu ajungă după gratii. În timp ce așteaptă rezultatul expertizei psihiatrice dispuse de magistrații italieni, care vor să știe sigur dacă starea de sănătate a infractorului fugar permite sau nu extrădarea acestuia în România, la București, avocații lui Arsene nu au renunțat și caută în continuare soluții ca să-și scape clientul de pușcărie.

După ce magistrații Curții Supreme au respins ca nefondat recursul în casație formulat împotriva Deciziei Curții de Apel Brașov, Ionel Arsene a cerut într-un alt dosar, înregistrat tot la Curtea Supremă, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 raportat la art. 48 Cod procedură penală. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă de către judecători, decizia fiind atacată de avocații lui Arsene cu recurs.

Acesta s-a judecat ieri, iar Arsene nu a avut noroc nici această dată, instanța respingându-i și recursul.

„Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Arsene Ionel împotriva încheierii din data de 26 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală în dosarul nr. 431/103/2018/a9. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2023”, se arată în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cele două articole invocate în acțiunea prin care a cerut sesizarea Curții Constituționale sunt în legătură cu competența Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 40 CPP) și competența în caz de schimbare a calității inculpatului (art. 48 CPP). Pe parcursul procesului, Arsene a reclamat de mai multe ori că nu a fost judecat de instanța competentă, afirmând că trebuia să fie judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a calității de deputat pe care a avut-o până în anul 2016. Magistrații Curții de Apel Brașov, care l-au și condamnat pe Arsene, au alocat spații largi acestui subiect și au explicat cu argumente de ce inculpatul nu trebuia să fie judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tribunalul Bacău, competent să-l judece pe Arsene

Apărătorii lui Ionel Arsene au invocat în 6 rânduri excepția competenței instanței, ultima dată chiar la ultimul apel de judecată. Concluzia a fost clară, și anume că inculpatul a fost judecat corect de tribunal.

„La ultimul termen de judecată, apărătorii aleşi ai inculpatului au invocat excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea prsoanei a Tribunalului Bacău, apreciind că potrivit art. 40 alin.1 C.pr.pen coroborat cu art. 48 alin.1 C.pr.en. competentă să judece cauza pendinte este Înalt Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că inculpatul a demisionat din funcţia de parlamentar din cursul anului 2016.

Instanţa, în acord cu susţinerile apărătorilor, a faptului ca nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi după calitatea persoanei a instanţei atrage nulitatea absolută, aşa cum prevedere art. 281 C.pr.pen. însă, trebuie avut în vedere faptul că ceea ce s-a expus la acel termen de judecată nu constituie o noutate, nici încadrarea juridică invocată de apărători, nici situaţia de fapt (respectiv că inculpatul demisionase din funcţie din anul 2016). Astfel: s-a avut în vedere faptul că în referatul cu propunerea de arestare preventivă formulată de procurorul DNA la data de 18.01.2018 şi care a făcut obiectul dosarului nr. 129/110/2018 unde Tribunalului Bacău, unde se arată faptul că „în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 48 alin.1 lit.a C,pr.pen. având în vedere faptul că infracţiunile comise de inculpatul Arsene Ionel nu au legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia. Inculpatul şi-a traficat influenţa decurgând din funcţiile deţinute: preşedinte de partid şi deputat – fără ca primirea sumelor de bani să fie realizată în exercitarea atribuţiilor de deputat sau în legătură cu aceste atribuţii”. Aceeaşi excepţie a fost invocată de apărătorul ales al inculpatului la data soluţionării propunerii de arestare preventivă, fiind respinsă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi prin Încheierea nr. 9/19.01.2018 (prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă şi s-a dispus luarea măsurii controlului judiciare). Această încheiere a fost contestată de procuror şi inculpat , şi soluţionată prin încheierea nr. 8/29.01.2018 de către completul de judecători de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău, cu admiterea contestaţiei promovate de procuror şi luarea măsurii arestului preventiv. În respectiva încheiere la pag. 53 dosar se face referire la excepţia invocată şi temeiul discutat, acela al art. 48 alin.1 C.pr.pen.

Chestiunea competentei materiale a instanţei, a tribunalului a fost analizată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ în cele două încheieri prin care s-a dispus începerea judecăţii: încheierea din data de 30.05.2018 nr. 93 a Judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ pronunţată în dosarul nr. 431/103/2018/a1, încheiere ce a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei formulate de inculpat împotriva acestei încheieri, de către Curtea de Apel Bacău, la data de 28.06.2018 nr. 75 (fila 63 dosar). În dosarul nr. 1405/103/2018/a1, prin încheierea nr. 169/09.10.2018, Judecătorului de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probatoriului şi sesizării instanţei, dispunând începerea judecăţii. Aceasta a rămas definitivă odată cu respingerea contestaţiei formulate de inculpat, de către Curtea de Apel Bacău, prin încheierea nr. 145/23.11.2018, încheiere prin care se costată corecta sesizare instanţei, fila 108 dosar). Ceea ce s-a dorit a demonstra prin acest rezumat, a fost tocmai faptul că această excepţie a fost invocată de 6 ori, de fiecare dată a fost analizată de instanţe, soluţiile fiind de respingere a ei şi constatare a legalei competenţe de soluţionare a cauzei de către tribunal şi nu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiție, în condiţiile în care nu s-au modificat în niciun fel încadrările juridice”, se arată în decizia Curții de Apel Brașov.

Daniel MURARU