Grave acuzații aduse personalului Spitalului Roman. O bătrână susține că a fost umilită și agresată. „Și-au bătut joc de mine în ultimul hal!”

2
10041

O bătrână, în vârstă de 78 de ani, din satul Izvorul Alb (Bicaz), afirmă că a trăit, săptămâna trecută, momente de coșmar la spitalul din Roman.

Veronica Amarinei (FOTO) acuză personalul medical din cadrul Spitalului Municipal Roman, care a avut-o în îngrijire, că a umilit-o, a batjocorit-o și că a agresat-o fizic în timpul celor trei zile cât a fost internată pentru o mână fracturată. A fost obligată, spune bătrâna, să suporte cele mai crunte umilințe.

Femeia, care nu și-a revenit nici acum după episodul din spital, reclamă comportamentul cadrelor medicale și vrea să se adreseze autorităților.

Situația descrisă de septuagenară seamănă izbitor cu altele înregistrate în diferite spitale din țară, unde personalul sanitar și-a arătat lipsa de profesionalism și compasiune prin fapte reprobabile.

De la o mână ruptă pe care a încercat să și-o trateze acasă tocmai de frica spitalului, bătrâna s-a plâns că a ajuns să îndure un adevărat calvar. Ea susține că a fost plimbată în toiul nopții la Secția Psihiatrie, a dormit cu o oală de noapte la cap, a fost victima unor glume deplasate, a fost îmbrâncită și chiar lovită de personalul medical.

Sunt acuzații foarte grave care, dacă se vor dovedi a fi adevărate, ar trebui să ducă la demiterea celor vinovați.

De partea cealaltă, reprezentanții Spitalului Municipal de Urgență Roman afirmă că acuzele aduse de pacientă sunt nefondate și că personalul medical și-a desfășurat activitatea conform fișei postului. Conducerea Spitalului Municipal de Urgență Roman susține că Veronica Amarinei a fost diagnosticată cu „tulburare cognitivă ușoară”.

„Femeia era băută, mi-a spus că-mi face injecție ca să …  am nevoie de bărbați!”

Nenorocirea a venit în miercurea din Săptămâna Mare, când Veronica Amarinei a căzut de pe scările casei și și-a rupt mâna stângă.

„Am căzut de pe scări în miercurea dinaintea Paștelui! Am tensiunea mărită și de asta cred că amețesc când și când. Am căzut de pe scări, m-am lovit, mi-am fracturat mâna, s-a fisurat osul până la cot. Nu m-am dus la spital în timpul sărbătorilor. A treia zi de Paște, au venit copiii, m-au luat cu mașina și m-au dus la spital, la Bicaz. Acolo nu se poate face radiografie, așa că mi-au făcut o injecție, mi-au luat analize și m-au trimis la Roman, la spital, cu salvarea. După ce mi-au făcut testul pentru Covid și mi-au pus mâna într-un ghips ușor, mi-au luat analize din nou și mi-au făcut internare. M-au trimis la etajul 4, într-o cameră, că nu aveau locuri, cu un pat foarte înalt și un scaun și o pătură, atâta am avut, și o oală, pardon de expresie, de … murdărie. La etajul 4. Am stat cum am putut eu, pe scaun, cu capul pe pat, învelită cu pătura …”, povestește bătrâna.

A doua zi, Veronica Amarinei a crezut că va fi externată. Nici pe departe.

„A doua zi, au venit după mine și m-au dus jos, la etajul 3, și acolo m-au băgat într-o cămăruță foarte, foarte mică, cu o ușă stricată, un pat și un scaun de ăla…Nu tu apă, nu tu nimic, nimic. Și un frigider. Am stat acolo până când au venit și m-au luat și m-au dus să-mi schimbe ghipsul. Și de acolo, trebuia să mă ia copiii și să mă ducă acasă, că am înțeles că așa se întâmplă, dar m-au dus înapoi în acea rezervă …Nu departe, cum sunt sălile de mese, oficiile unde se servește mâncarea bolnavilor, erau ceva festivități, o zi onomastică, nu știu, dar era târziu, râdeau, vorbeau prostii, era un vacarm …, spuneau câte… A venit o cucoană, care nu era îmbrăcată de spital, fără ecuson, fără nimic, o femeie cu o rochiță kaki, cu părul blond mai spre alb și a spus c-o să-mi facă o injecție în burtă. Eu i-am răspuns că nu am nicio boală care să trebuiască să îmi facă acea injecție, nu am diabet, nu am nimic. Să știți că sunt o fire foarte calmă și i-am vorbit foarte frumos. Sunt cu frică de Dumnezeu și cu mult bun simț. Femeia era băută, că mirosea grozav a alcool, și mi-a spus că-mi face injecție ca să …  am nevoie de bărbați. Eu am început a plânge, am fost foarte jignită, i-am spus că nu am nevoie de așa ceva, dar ea a continuat, spunându-mi că:<<Până acum nu ai avut, dar de acum o să ai>>. Doamne! A ieșit de acolo și s-a dus la masa lor și a spus:<<Uite ce a zis bunica!>>. Dar unul dintre ei a zis <<Eu o să mă duc primul la ea, că acum e mai ceva ca o domnișoară!>>. Sunt eu bătrână, dar aud foarte bine. Și au continuat cu glumele pe seama mea. Una, două, unul dintre bărbați zicea:<< Care vă duceți la bunica???>>. Cred că erau asistente, asistenți, femei de serviciu, nu știu. Pe aia care a râs de mine nu am mai văzut-o de atunci”, a adăugat Veronica Amarinei.

„M-au prins de flanea și s-au necăjit să-mi bage pastilele pe gât”

După glumele idioate ale celor din oficiu, care, după spusele bătrânei, se cinsteau la serviciu, pacienta s-a gândit că va trece repede peste acest episod batjocoritor, numai să ajungă acasă. Nu o mai interesa tratamentul, mâna ruptă, uitase de durere. Dar nici de data asta nu a fost să fie! Spune că a dat peste alte cadre medicale care i-au luat pastilele „de inimă” și au forțat-o să înghită altele, prescrise în spital.

„Au venit în salon trei femei, una în bleu îmbrăcată, una în bleumarin și una în galben. Până atunci, nu mi-au făcut injecții, mi-au luat sânge și au spus că vin să-mi facă o injecție și așa a rămas. Nu mi-a mai făcut nimeni nimic. Ele au venit, eu aveam niște apă adusă de acasă, că acolo nu era apă, aveam Nifedipinul pus pe colțul frigiderului și voiam să iau o pastilă. Eu am la mine mereu pastilele mele de inimă, iau Nifedipin tot timpul. Femeia cu galben,înaltă, a pus mâna pe Nifedipin, l-a luat și l-a băgat în buzunar. Zic eu: <<Doamnă, nu-mi luați pastilele, am mare nevoie de ele, iau și câte două pe zi, că am inima slăbită>>. Iar ea m-a repezit: <<Ce-ți trebuie???Aici nu se iau pastile. Se ia numai ce-ți dăm noi!!!>>. Zic eu: << Dar tocmai că nu mi-ați dat, mi s-au luat analizele și atât>>. S-au dus toate trei, că umblau în grup, și au venit cu o mână, un pumn de pastile mari, așa ca unghia, și au spus să le iau pe acelea. Eu le-am explicat că nu pot să le iau așa, nu știu ce sunt, pentru ce sunt, că nu pot să iau orice, și mi-au spus:<<Ai să le iei, că ai spus că nu ți-am făcut injecții!!!>>. Eu le-am spus că nu le iau pentru că nu știu pentru ce sunt și dacă nu-mi explică pentru ce sunt eu nu le iau. Aoleu, atât mi-a trebuit! Femeia cu galben s-a repezit la mine și m-a prins de gât! Apoi au venit și celelalte două și m-au prins de flanea și s-au necăjit să-mi bage pastilele pe gât. Mă forțau să iau pastilele… Mi-a ieșit proteza din gură, pastilele erau pe jos, m-au chinuit în ultimul hal. Vai de capul meu! Nu mi-a trecut nici acum! Ele au spus că: <<Las’ că vine domnu’ doctor, dacă nu vrei să iei pastilele, să-ți explice domnu’ doctor să iei pastilele>>. A venit și cel care a zis că e doctor. L-am întrebat: << Cu ce v-am greșit? Dacă v-am greșit cu ceva îmi cer scuze, dar ce aveți cu mine???>>. A spus că sunt nebună că nu vreau să iau pastilele. Eu i-am spus că trebuia să îmi explice pentru ce sunt și de ce sunt așa de multe, și că nu sunt de luat de un om ca mine”, a continuat bătrâna.

„Te legăm și te ducem la Psihiatrie!”

Lucrurile au scăpat de sub control, iar medicul a decis că Veronica Amarinei trebuie internată la Psihiatrie. Pentru că și de data aceasta s-a opus, vârful unui pantof a reușit să o potolească, acuză bătrâna.

„A venit bărbatul acela și mi-a luat tensiunea, care nu era bună după epidosul prin care am trecut cu pastilele …, era și târziu. A spus că-s nebună și să mă ducă la Psihiatrie. Eu am spus: <<Nu mă duceți la Psihiatrie! Mă duceți degeaba, am atâția ani, nu am avut niciodată probleme de astea. Sunt întreagă la cap>>. El: <<Te ducem…, te legăm și te ducem la Psihiatrie>>. Eu, când am auzit ce au spus, atât de rău mi-a venit, și rușine, și supărare, și disperare. Să mă facă nebună???? Nu-mi venea să cred!!!Au ținut morțiș să mă ducă la Psihiatrie, dar m-am împotrivit.M-am ținut de pat cu mâna dreaptă, tare de tot, două cucoane trăgeau de mine să-mi dau drumul. Și a venit și bărbatul ăla. Nu a pus mâna pe mine, dar mi-a dat cu vârful pantofului la încheietura piciorului așa de tare, că m-am scăpat în genunchi jos, am crezut că am paralizat. Nu am mai putut să merg. Chiar și după asta, când am ajuns acasă, nu am putut să pun piciorul în pământ de durere. De atunci mă doare și capul… Și-au băut joc de mine în ultimul hal. M-au înhățat și m-au dus la salvare și m-au trimis la Psihiatrie, tot acolo, la Roman. La ora 4, m-au dat jos din salvare. Când am ajuns, acolo era doctorul Andrei, așa mi-a spus că-i zice, mi-a făcut un testcu multe întrebări. Doctorul m-a întrebat de ce m-au trimis acolo? Iar eu i-am spus să-i întrebe pe cei care m-au trimis. Eu de unde să știu? Îmi așteptam copiii să vină să mă ducă acasă și iată-mă la Psihiatrie. Să ferească Dumnezeu pe toată lumea de spital! Am stat acolo, mi-era și frică să mă așez pe pat. Mi-am pierdut geanta cu actele, că nu mi le dăduse de acolo, de unde am fost prima dată. Erau în sacoșa cu haine, acolo aveam și telefon, și buletin…. Nu mi le-au mai găsit ca să mi le aducă la Psihiatrie”, spune bătrâna.

„Dacă nu taci, te duc înapoi la nebuni!”

Bătrâna spune că testele efectuate de cei doi medici psihiatri au scos în evidență faptul că este sănătoasă mintal și că trebuie să meargă înapoi, la spitalul municipal.

„Au venit încă doi doctori și m-au testat și ei, pe rând, și au scris că nu am nimic și m-au trimis înapoi de unde venisem, la spital, la etajul 3. Copiii mei erau acolo, mă așteptau ca să mă ia de la Psihiatrie. Au dat telefoane și s-au tot interesat ce e cu mine și ce s-a întâmplat. A venit o funcționară cu telefonul și am reușit să vorbesc cu ei. I-am rugat să mă ia de acolo. După ce m-au adus înapoi de la Psihiatrie, m-au mai ținut 6 ore degeaba în spital. A venit o femeie de serviciu și i-am spus că nu am geanta cu actele și cu telefonul… Iar ea mi-a spus: <<Aici ce-ți trebuie?>> Dar sunt lucrurile mele de acasă! Cum adică ce-mi trebuie? Și ce credeți că mi-a spus: << Dacă nu taci, te duc înapoi la nebuni! Ești o nebună!>>Gândiți-vă câtă umilință am putut să îndur! Până la urmă, au trimis un băiat cu un cărucior și m-a dus la copii. Când i-am văzut, am crezut că-l văd pe Dumnezeu! Doamne, prin câte am trecut! Sunt foarte, foarte traumatizată. Eu le-am spus tuturor ce-am pățit și voi continua să spun până când se va face dreptate. Ca alți bătrâni să nu treacă prin umilința prin care am trecut eu”.

„Acuzațiile sunt nefondate”

Conducerea Spitalului Municipal de Urgență Roman susține că bătrâna, pe data de 6 mai, dimineața, la ora 3, a devenit agitată, a avut un puseu hipertensiv și s-a închis în rezerva în care stătea (n.r. deși bătrâna a declarat că ușa nu putea fi închisă). În aceste condiții, medicul de gardă a solicitat control psihiatric și, astfel, bătrâna a ajuns la Psihiatrie.

„Consultul psihiatric și psihologic stabilesc diagnosticul de Tulburare cognitivă ușoară organică, Episod depresiv moderat cu elemente interpretative și recomandă tratament conform Rp, dispensarizare prin CSM, control psihiatric la nevoie, mediu sociofamilial psihoprotectiv”.

În privința acuzațiilor aduse de Veronica Amarinei personalului medical, conducerea spitalului municipal a precizat că sunt nefondate.

IATĂ RĂSPUNSUL CONDUCERII SPITALULUI MUNICIPAL DE URGENȚĂ ROMAN:

N.R.

Citește și:

Cazul bătrânei care acuză că a fost umilită la Spitalul Roman. Directoarea susține că femeia este bolnavă psihic. „Dacă tanti Vica este nebună, înseamnă că toți din sat suntem nebuni!”

2 comments

  1. Ramona 12 mai, 2021 at 21:35 Răspunde

    Are dreptate batrana. Eu lam avut internat pe tata pt ca avea degetele de la picioare negre ,si el avea și cancer la gat în ultima faza, dar “domnii doctori ” doar iau tăiat degetele si atât. Nu lau operat sau ceva. După o săptămână acasa a decedat a doua zi de paste. Are o săptămână de când lam înmormântat. Asa se intampla la spital la Roman. Își bat joc de toți cei ajunși acolo. Rusine sa le fie ca ei depun un jurământ!!! Rușine si celor care nu iau masuri pt toți cei care mor în spitale.

  2. Andrei Varga 13 mai, 2021 at 14:10 Răspunde

    Să ieșim și să aplaudăm eroii in stradă atunci .
    Cu sirene, cu luminițe, cum era acum un an de zile.
    Se spune că medicul este prelungirea mâinii atotputernicului pe pământ, lăsat să facă bine creația divină atunci când el se odihnește .
    Deci, sa aplaudăm cu toții !
    De la Florence Nightingale până la eroii de la Roman, o doamne, câtă diferența

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.