24 ianuarie 1859 – Sub Al. I. Cuza, tânărul stat a recuperat opt secole de istorie

2
488

Această zi este una mare în istoria românilor deoarece la această dată s-a realizat unirea Moldovei cu Țara Românească. Deci, nu este ziua micii uniri, ci a Unirii care va fi desăvârșită la 1 Decembrie 1918. Întregirea României în 1918 a fost un proces firesc, care, probabil, nu ar fi existat fără actul din 24 ianuarie 1859.
Realizarea unirii celor două țări românești a depins foarte mult de cele șapte puteri europane, Franța, Anglia, Rusia, Austria, Prusia, Turcia și Sardinia (Piemontul). Interesul celor șapte puteri pentru cele două provincii barbare de la marginea Europei, după poziția diplomației engleze, nu era dictat de simpatie față de români, ci de interese politice.
Războiul Crimeii s-a încheiat în 1856 cu Congresul de pace de la Paris unde cele șapte puteri au îndepărtat Rusia de la gurile Dunării dând Moldovei sudul Basarabiei. De asemenea, Marea Neagră a fost declarată neutră și Rusia nu mai avea dreptul la flotă militară aici. Un eventual atac rusesc asupra Constantinopolului putea avea loc doar prin Moldova și Țara Românească și pentru a închide și acest culoar trebuiau unite cele două țări, cărora le trebuia garantată integritatea teritorială. Tot la acest congres s-a propus și unirea celor două țări, dar după consultarea Adunărilor Ad-hoc ce urmau a fi alese la Iași și București.
Marile puteri trimit o comisie care să urmărească evenimentele din cele două țări. După cum se știe, la București au câștigat unioniștii, dar la Iași, prin fals, au câștigat antiunioniștii. După ce, cu sprijinul decisiv al lui Alexandru Ioan Cuza, a fost demonstrată falsificarea alegerilor, marile puteri ajung în pragul unui nou război de care nu aveau nevoie.  Prin urmare Napoleon III al Franței și regina Victoria a Angliei se întâlnesc la Osborne și semnează un compromis: Franța renunță la ideea unirii depline a celor două țări sub conducerea unui prinț străin, iar Anglia obligă Turcia să anuleze alegerile de la Iași. În noile alegeri, unioniștii au câștigat lejer. După ce au validat alegerile din 1857, în mai-august 1858, cele șapte puteri se întrunesc într-o Conferință la Paris unde stabilesc cum va fi noul stat, semnând o Convenție. El va fi de tip federativ, format prin asocierea celor două țări sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, cu domni, capitale, guverne și adunări separate, comune fiind doat armata, Comisia Centrală de la Focșani și Înalta Curte de Justiție și Casație cu sediul tot la Focșani. Convenția de la Paris obliga noul stat să creeze instituții moderne, să rezolve problema împroprietăririi țăranilor, să acorde egalitate în fața legii etc.
Potrivit hotărârilor Convenției, la Iași și București au loc alegerile pentru cele două Adunări elective, adică cele pentru alegerile domnilor în cele două capitale. În perioada alegerilor se conturaseră două curente: conservator, care dorea respectarea prevederilor Convenției de la Paris și ”Partida Națională” care ar fi dorit o unire deplină. Dacă până în acest moment aproape totul a fost hotărât de cele șapte puteri, odată cu alegerile pentru domn au intrat în rol și fruntașii românilor. Pe 5 ianuarie 1859, după discuții aprinse, este propus Al. I. Cuza, spre cinstea lor și conservatorii îl vor vota tot pe Cuza, ales în unanimitate.
La București, conservatorii au majoritate lejeră, Gh. Bibescu și Barbu Știrbey fiind favoriți. Delegația de la Iași aflată în drum spre Constantinopol face un popas și după o întâlnire la hotelul Concordia din București cu mai mulți deputați din Adunarea electivă au hotărât ca a doua zi să-l sprijine pe Cuza. Pe 24 ianuarie 1859, la propunerea conservatorului D. Sturdza, este ales, tot cu unanimitate, Al. I. Cuza. Unanimitatea era necesară pentru a arăta celor șapte puteri garante și Turciei ca putere suzerană, hotărârea românilor pentru o unire deplină.
Fruntașii românilor nu au încălcat Convenția de la Paris, pentru că ea nu prevedea interzicerea alegerii aceleiași persoane ca domn la Iași și București.
Momentul dublei alegeri a fost bine ales și în contextul internațional. Problema unui război franco, sardo – austriac era doar o chestiune de câteva luni, iar Convenția de la Paris stabilea că o intervenție militară împotriva Principatelor Unite nu se poate realiza decât prin consensul celor șapte, ori acest lucru era imposibil. Această prevedere a Convenției a împiedicat, din acest moment, ocuparea statului român de una din marile puteri vecine.
După dubla alegere, AL. I. Cuza și diplomații săi reușesc să obțină recunoașterea acestei alegeri, a guvernului și adunării unice, a capitalei București.
Între 1860-1865, Cuza creează instituțiile statului modern român, face prima reformă agrară fiind ajutat de o pleiadă de oameni politici bogați, culți, educați și patrioți ca M. Kogălnoceanu, I. Ghica, V. Alexandri, D. Sturdza, Ludovic Steege, N. Golescu și mulți alții.
Sub Alexandru Ioan Cuza, prin reformele făcute, tânărul stat a recuperat opt secole de istorie. Din păcate, fiind provizoriu pe tronul Principatelor Unite, cel ce a făcut România modernă, căci adopterea acestui nume era doar o chestiune de timp, a fost obligat să renunțe la conducere și să plece în exil.
24 IANUARIE 1859 este actul de naștere al statului român!
 
(sursa foto: https://ziarulunirea.ro)
 
Prof. Vălu Năstăselu

⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.

2 comments

Leave a reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.