Rușine, Romsilva! Păstrăvăria de la Lacul Roșu este în paragină
Într-o țară unde cei puși să administreze averea poporului dau dovadă de o indolență crasă, fiind mult mai atenți cu afacerile propriilor găști, totul se duce de râpă. Vorbim si despre Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, o regie autonomă aflată în subordinea Ministerului Pădurii, care are ca și principală atribuție administrarea fondului forestier național. Romsilva, cel mai mare proprietar de păduri din România, desfășoară și alte activități care, în mod normal, ar trebui să aducă bani la buget. Păstrăvăriile ar fi una dintre ele. În ultimii ani, tot mai multe păstrăvării ale regiei, administrate de direcțiile silvice, au fost închise. Motivele invocate sunt diverse, însă din verificările noastre reiese că cele mai multe păstrăvării ale Romsilva au fost închise din cauza calității apei. Așa s-a întâmplat cu păstrăvăria de la Ceahlău, județul Neamț, una printre singurele din țară în care lostrița, un pește pe cale de dispariție, era reprodus. Și tot acolo, Direcția Silvică Neamț avea „fabrica de puiet” pentru păstrăv. Nimeni nu a explicat clar, cu argumente, de ce a fost închisă această păstrăvărie, însă s-a tot vorbit de calitatea proastă a apei. Cum este posibil ca sursa de apă, izvorâtă din Masivul Ceahlău, să nu fie propice dezvoltării unei afaceri ca păstrăvăria? Răspunsul pe care l-am primit noi, neoficial, este că apa nu are calitățile necesare din cauza exploatațiilor forestiere (turbiditate). În primul rând, utilajele forestiere, folosite pentru extragerea lemnului din pădure, afectează calitatea apei. În al doilea rând, în urmă cu ceva ani, când în Neamț deșeurile din lemn sufocau albiile pâraielor, rumegușul ajuns în apă ar fi afectat serios calitatea acesteia, iar peștii sufereau. Ei bine, cea de-a doua problema a fost rezolvată. Apariția făbricuțelor de peleți, dar și a centralelor electrice pe deșeuri din lemn au făcut ca rumegușul să nu mai fie o problemă. Au mai rămas utilajele forestiere care lucrează în voia lor, fără ca nimeni să intervină. Deși, dacă ne raportăm la numărul de instituții care pot lua măsuri, nici utilajele forestiere nu ar trebui sa fie conduse nestingherite prin pădurile patriei.
Păstrăvăria Lacul Roșu, închisă din pricină de sursă de apă
Amplasată într-un cadru natural idilic, la nici un kilometru de stațiunea Lacul Roșu, păstrăvăria gestionată de Ocolul Silvic Tulgheș (Direcția Silvică Harghita) nu mai funcționează din anul 2013. În această păstrăvărie nu s-a mai investit de mai bine de zece ani, după cum spun sursele noastre, iar acest lucru se vede cu ochiul liber: bazinele care altădată adăposteau sute de tone de păstrăv sunt acum în paragină. În urmă cu doi ani, un investitor privat a închiriat păstrăvăria de la DS Harghita, plătind 20.000 lei/an. Numai că afacerea nu a mers așa cum spera acesta. După numai un an, investitorul s-a retras, lăsând în urma sa câteva investiții costisitoare: un nou bazin, foișoare, etc. Omul a constatat că nu-și scoate banii și a renunțat. „A băgat ceva bani aici, însă mare lucru nu a scos. Turiștii nu prea știu de păstrăvăria asta, iar costurile de producție sunt destul de mari. A renunțat la contract și și-a văzut de treabă”, ne-a declarat un apropiat de-al chiriașului. Cert este că nu prea ai cum să faci bani cu un singur bazin și acela construit de tine. Cum investiția în reabilitarea celorlalte bazine ar fi costat foarte mult, nimeni nu și-a mai manifestat interesul pentru această afacere. Așa se face că păstrăvăria de la Lacul Roșu, cândva etalon al acestei activități de creștere a păstrăvălui, este acum închisă. Un pădurar are grijă de ea: cosește prin grădină, mai dă un var, totul ca paragina să nu pună definitive stăpânire pe locul mirific.
Afacerea cu păstrăvi, rentabilă numai pentru privați
Nu este greu să-ti dai seama că păstrăvăria de la Lacul Roșu este o investiție veche, fiind construită înainte de Revoluție. Numai că atunci lucrurile mergeau foarte bine. Singura păstrăvărie funcțională se află acum la câteva zeci de kilometri, undeva în satul Trei Fântâni sau la Cheița, în apropiere de Bicaz. Culmea este că cele două păstrăvării private sunt profitabile, în timp ce păstrăvăria DS Harghita a fost pusă pe chituci. Istvan Szabo, purtătorul de cuvânt al Direcției Silvice Harghita, a precizat că situația se datorează apei. Mai precis, debitului care ar fi insuficient.
„Păstrăvăria este închisă operațional, nu este funcțională. E închisă din 2013. Nu producem, nu facem nimic acolo, decât întreținere. A fost închisă, în primul rând, pentru că era debitul apei insuficient. Am avut două surse de alimentare și sunt probleme acum cu ele. Debitul este foarte redus. Nu mai poți să asiguri o producție ca să fie rentabilă”, a declarat Istvan Szabo. Acesta a recunoscut că păstrăvăria a fost închiriată și a precizat că în continuare Direcția Silivică Harghita este în continuare dispusă să închirieze doritorilor.
Numai că ceea ce am văzut noi la fața locului, și ne referim la starea deplorabilă în care arată bazinele, va fi destul de greu de găsit un om de afaceri care să investească în ceva ce nu-i aparține. Este mai mult decât clar că dacă cineva va dori să pună pe picioare păstrăvăria Silvicului de la Lacul Roșu, acela nu poate fi decât Romsilva. Iar dacă ne gândim la cum au fost și sunt cheltuiți banii Romsilva, credem că nu ar fi un capăt de țară o investiție pentru a reabilita această păstrăvărie. Debitul mic al celor două surse de apă nu credem că ar fi o problemă, mai ales că investitorul privat nu s-a plâns de acest lucru. Apă ar fi, așa cum se poate lesne vedea, voință să existe. Și decât să investești miliarde de lei în tancuri T34 (vezi afacerea făcută de fostul director al Romsilva, Ion Dumitru) sau să bagi milioane de euro într-o fabrică falimentară de sucuri de fructe de pădure (vezi afacerea de la DS Neamț), mai bine pui pe picioare o păstrăvărie care se află într-o zonă turistică renumită în România și nu numai.
Iar dacă cei de la Silvic afirmă că sunt probleme cu debitul apei, mai jos puteți urmări un clip realizat în vara anului 2015 de cel care a închiriat păstrăvăria. Vedem că lucrurile ar putea să meargă și bine, numai că acolo investiția ar trebui să fie realizată de Romsilva, nu de un privat care nu va scoate bani din buzunar pentru ceva ce nu-i aparține..
Daniel MURARU
⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.
1 comment
Leave a reply
Ca toate-n țara asta, păstrăvăriile”,” de la capul românului(sau aici!) se strică, că unii fură, că restul îi lasă. Eu îs din care-i lasă, dar parcă tare mai bine îmi vine uneori în cap că să mă las oleacă și pe mine, da-mi tremură mâna și uite că nu pot și-așa ce am câte o părere de necaz!…
Presupun că tot acel teren va fi socotit ca grevat de sarcini, mai precis sarcina demolării, atunci când nimic nu va mai fi de salvat din ce-ar putea fi acuma reparat. Prețul, deci, unu leu neparaleu, plus vreo niște pădure bonus, astfel rezultând cât de mare poate fi valoarea păstrăvăriei, în șpăgi, dar numai când nu va mai valora nimic. Întreaga Românie industrial-agrară „pre” a intrat în buzunare „post” pe această cale. De ce nu și în acest caz?! Cu rugină lent și simplu!