CADOUL MAFIEI POLITICE PENTRU MOȘTENITORII PRINCIPELUI STURDZA: 10.707 HA PĂDURE

3
288

Luna aceasta s-au împlinit 10 ani de când moștenitorii Principelui Mihai D. Sturdza au intrat în posesia a 26.100 de hectare de pădure situate pe raza județului Neamț, modul în care s-a făcut retrocedarea acestei suprafețe putând fi catalogat ca fiind de-a dreptul scandalos. De altfel, nu este singura retrocedare asupra căreia planează serioase semne de întrebare. Iar toate aceste „afaceri” au avut la bază neimplicarea sau pasivitatea de care au dat dovadă reprezentanții statului în lupta pentru apărarea resurselor României. Relatările presei de-a lungul timpului stau mărturie în acest sens, una dintre concluziile ce pot fi trase fiind aceea că mafia politică din România a fost cea care a tras sforile pentru îmbogățirea pe nedrept a unora. Bineînțeles, aceste servicii nu au fost făcute fără interes, politicienii implicați fiind plătiți cu vârf și îndesat. În acest sens este suficient să amintim doar dosarul în care Viorel Hrebenciuc, zis și „Guzganul Rozaliu”, om care a tras mult timp sforile în PSD, a fost trimis în judecată într-un dosar privind retrocedarea ilegală a zeci de mii de hectare de pădure situate pe raza județului Bacău. Personaje judecate în acest dosar au legătură cu altele care au fost implicate într-una dintre cele mai mari escrocherii imobiliare din Neamț – retrocedarea celor 26.100 ha către moștenitorii Principelui Sturdza. Trist este că în timp ce Sturdzenilor li s-a retrocedat mai mult decât aveau dreptul, sute de nemțeni așteaptă de ani de zile, fără succes, să fie împroprietăriți, având la mână inclusiv sentințe definitive și irevocabile. Motivul: nu mai există rezervă de teren cu vegetație forestieră, întrucât acesta a fost retrocedat moștenitorilor prințului Sturdza. Pe cine mai interesează că retrocedarea celor 26.100 de hectare de pădure s-a făcut ca urmare a unui lung șir de gafe a instituțiilor statului, stat care ar fi trebuit să-și apere averea, nu să o înstrăineze fără să opună nici cea mai mică rezistență? Iar atunci când au făcut-o, reprezentanții statului au fost niște mimi jalnici, atât de jalnici încât comportamentul lor nu putut trece neobservat. Plecând de la Comisia Județeană de Fond Funciar și până la juriștii Direcției Silvice Neamț și cei ai Regiei Naționale a Pădurilor, toți cei implicați au greșit, instanța neavând altceva de făcut decât să asiste neputincioasă la dezinteresul statului și să reconstituie dreptul de proprietate pentru cele 26.100 de hectare, în loc de 16.436 ha, în favoarea moștenitorilor prințului Sturdza.

Prințul Dimitrie Sturdza, prieten cu Năstase, dar cu „lipici” și la pedeliști

Undeva la începutul anului 2006, prințul Dimitrie Gh. Sturdza, unul dintre cei șase moștenitori ai defunctului Mihai D. Sturdza, a „descălecat” la Prefectura Neamț, episodul fiind unul de neuitat. Și-a cocoțat „gipanul” pe trotuarul din fața Prefecturii, blocând circulația pietonilor, spre stupoarea martorilor prezenți, printre care și un echipaj al Poliției Rutiere. Nu cunoaștem dacă prefectul din acea vreme, Toader Mocanu, instalat în guvernarea portocalie, l-a primit cu pâine și sare pe oaspetele venit tocmai din Elveția, însă știm că nu s-a împotrivit restituirii celor 26.100 de hectare de pădure către Sturdzeni. În calitatea sa de președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar, Mocanu a semnat, alături de ceilalți membri, Hotărârea prin care s-a reconstituit celor șase moștenitori dreptul de proprietate. A existat totuși și o excepție, respectiv reprezentantul Direcției Silvice Neamț care s-a opus acestei retrocedări, pe motiv că suprafața este prea mare. Numai că, așa cum o să arătăm, nici Direcția Silvică Neamț nu și-a făcut treaba până la capăt și așa cum ar fi trebuit.

Judecătoria Bicaz „taie” 10.707 hectare din cele 26.100 retrocedate

Hotărârea nr. 4773/15.03.2006 a Comisiei Județene Neamț a fost cea prin care celor șase moștenitori ai defunctului Mihai D. Sturdza li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 26.100 hectare de terenuri cu vegetație forestieră, situate pe raza localităților Bicaz, Bicazu Ardelean, Ceahlău, Farcașa, Grințieș, Hangu și Poiana Teiului. Hotărârea a fost atacată de juriștii Direcției Silvice Neamț la Judecătoria Bicaz care, prin decizia din 16 august 2006, a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene Neamț. Juriștii Silvicului au prezentat judecătorilor același punct de vedere expus și în cadrul ședinței Comisiei Județene Neamț de Fond Funciar, dar unde nu a fost luat în seamă. Reprezentanții Direcției Silvice s-au plâns, pe bună dreptate, că documentele doveditoare ale proprietății nu au fost analizate temeinic, întrucât nu s-a luat în considerare expropierea suprafeței de 10.707 ha din averea defunctului Mihai D. Sturdza.

„În motivarea plângerii s-a arătat că referatul nr. 2861/28.02.2006, întocmit de Direcția Controlul Legalității Actelor, Contencios Administrativ și Restituirea proprietăților – Compartimentul de analiză documentații fond funciar din cadrul Prefecturii Neamț, care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, s-a întemeiat pe <Nota privind averea rămasă de pe urma defunctului principe Mihai D. Sturdza>, notă prin care nu s-a realizat o suficientă analiză a documentelor doveditoare ale proprietății și coroborare cu cele privind expropierea unei părți din averea defunctului principe, și anume a suprafeței de 10.707 ha, contestațiile formulate de moștenitorii acestuia împotriva actelor de expropiere fiind respinse atât de Comisiunea pentru reformă agrară a Plasei Ceahlău, cât și de Comisiunea județeană de Îndrumători pentru înfăptuirea reformei agrare, care funcționa pe lângă Prefectura Neamț. Că, mai mult, câtă vreme nici o instanță judecătorească competentă nu a revocat sau anulat actele administrative întocmite în aplicarea Legii nr.18/1945, Direcția care a întocmit referatul nu este abilitată să aprecieze cu privire la caracterul abuziv al expropierilor efectuate în temeiul respectivei legi. De asemenea, petenta a mai arătat că potrivit propriei analize efectuate, din suprafața în litigiu, numai 25.091 ha sunt amplasate în județul Neamț, diferența de 2.052 ha găsindu-se în județul Harghita”, se arată în plângerea depusă de Direcția Silvică Neamț la Judecătoria Bicaz.

Magistrații bicăjeni au constatat că moștenitorii Principelui Mihai D. Sturdza sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 14.436 hectare de teren cu vegetație forestieră. În sentința Judecătoriei Bicaz se menționează clar că celor șase moștenitori li s-a reconstituit în mod greșit dreptul de proprietate și pentru suprafața de „10.707 ha obiect al expropierii în perioada 1945-1946, întrucât actele de expropiere nu au avut caracter abuziv, fiind efectuate în aplicarea Legii 187/1945, al cărui scop a fost, pe de o parte, acela de a ajuta țăranii care dețineau gospodării cu o suprafată mai mică de 5 ha teren arabil, ca o recompensă pentru participarea lor, în calitate de combatanți, la cel de-al Doilea Război Mondial, dar și, pe de altă parte, acela de a realiza o pace socială printr-o redistribuire a suprafețelor de teren ce urmau a fi preluate prin expropiere de la marii deținători și împărțite țăranilor săraci”. Într-un mod absolut corect, în decizia Judecătoriei Bicaz se mai arată că suprafața de teren de 10.707 ha de teren expropiată a fost folosită la împropietărirea țăranilor săraci, așa cum prevedea Legea 187/1945, și că a fost preluată de stat comunist după adoptarea Constituției din 1948. După 1990, mare parte din suprafață a revenit moștenitorilor celor care au fost împropietăriți pe Legea 187/1945.

În cursul procesului, cei șase moștenitori ai fostului proprietar (Mihai D. Sturdza) au formulat cerere de intervenție în interes propriu, invocând excepția lipsei calității procesuale active a petentei, respectiv Direcția Silvică Neamț, o excepție care, atenție, a fost invocată în cadrul procesului și de către Comisia Județeană Neamț. Judecătorul de caz a respins această cerere, lucru care va fi privit altfel la Tribunalul Neamț. Curios este că reprezentanții Direcției Silvice Neamț nu au fost deloc impresionați de solicitarea celor șase moștenitori și nici nu și-au luat măsuri de precauție la instanța superioară, unde lucrurile aveau să se schimbe radical.

Victoria moștenitorilor, prin viciu de procedură, la Tribunalul Neamț

Hotărârea Judecătoriei Bicaz a fost atacată de cei șase moștenitori cu recurs la Tribunalul Neamț, iar lucrurile s-au mișcat rapid. În decembrie 2006, la nici patru luni de la pronunțarea judecătorilor bicăjeni, Tribunalul Neamț, prin Decizia 1107/RC din 14.12.2006, admitea recursurile formulate de cei șase moștenitori ai principelui Sturdza. Judecătorii Tribunalului Neamț au admis cererea de procedură în interes propriu formulată de intervenienți, dar și excepția calității procesuale active a petentei Direcția Silvică Neamț: „cu consecința respingerii plângerii formulate de petentă împotriva Hotărârii Comisiei Județene Neamț nr. 4773.15.05. 2006”. Mai exact, judecătorii au reținut că Direcția Silvică Neamț nu avea calitate procesuală activă de a formula plângere în instanță, pentru acest lucru fiind obligatoriu ca DS Neamț să aibă personalitate juridică. Cum doar Regia Națională a Pădurilor avea această calitate, ea ar fi trebuit să facă plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene Neamț prin care moștenitorilor principelui Sturdza li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 26.100 hectare de teren cu vegetație forestieră. Interesant este că Tribunalul Neamț a apreciat că în mod temeinic și legal prima instanță, cea de la Judecătoria Bicaz, a considerat că expropierea despre care se face vorbire nu a constituit o măsură abuzivă.

Procesul a fost pierdut, iar cu el și cele 10.707 ha de pădure, pentru că RNP-ul nu s-a implicat, în calitatea pe care o avea, în rezolvarea problemei. Dacă ne gândim că la mijloc era vorba de o suprafață importantă, proprietate a statului, este justificat să ne întrebăm dacă nu cumva s-a jucat la un alt nivel pentru ca moștenitorii Principelui Sturdza să câștige în plus o suprafață de peste 10.000 ha pădure. Iar toate acestea s-au întâmplat fără ca măcar Silvicul să mimeze un minim interes. Deși ar fi putut să o facă, chiar dacă nimeni nu le-ar fi garantat succesul, cei de la Silvic nu au apelat la căile extraordinare de atac, iar decizia Tribunalului Neamț a rămas definitivă și irevocabilă.

Cine au fost actorii acestei șmecherii de zeci milioane de euro, ce au făcut moștenitorii princepelui Sturdza cu mare parte din pădurea obținută de la statul român, dar și ce poziție au avut anumite instituții ale statului cu privire la această mega escrocherie, veți citi în curând în atacul.ro.

Daniel MURARU

 

3 comments

  1. constantin 15 decembrie, 2016 at 13:03 Răspunde

    privind calitatea procesuala a directiei silvice neamt este o gaselnita a judecatorilor din dosarul respectiv.directia silvica neamt prin consilierii juridici angajati a participat in sute de dosare si nimeni nu a invocat din oficiu calitatea procesuala.in cel mai rau caz se putea da un termen la care sa fie citati cei in drept.din cate stiu si la judecatoria bicaz au fost oferte dar un judecator era muntean adevarat si stia sa pretuiasca padurea.cei veniti in judet de aiurea nu au iubit padurea.

    • un muntean 15 decembrie, 2016 at 13:54 Răspunde

      Si daca avea calitate procesuala, gaseau ei o alta metoda prin care sa nu faca front impotriva retrocedarii. Cei din clanul Sturdza au taiat si inca mai taie padurile, cu acceptul celor care ar trebui sa le ocroteasca. Nu mai spunem ca au si ocol silvic privat si, impreuna cu autoritatile care se prefac ca nu vad nimic, rad tot. Au distrus totul, ce sa mai!

  2. valisor 16 decembrie, 2016 at 13:49 Răspunde

    Ce știm? Știm că se țin numai de jafuri. Ce mai știm? Știm și cine. Și încă ce mai știm? Păi, că ăia care se țin de alea par c-ar făcea-o pe ascuns, deși e clar și simplu că o fac la vedere, de-atâta doar că… Ce nu știm? Nu știm cum, că nu-nțelegem și nici nu ne interesează de averea noastră atunci când și-o împart unii de parcă ar fi a lor. Dar nu-i nimic! Citim pe-aici și, dacă avem răbdare să citim cap-coadă fără să ne adoarmă chiar toți neuronii, aflăm. Cam așa am tot aflat până mai ieri și am citit ca să nu înjur doar că “ce prost e ăla! ce urâtă-i aia!”, dar de azi mă cam încearcă un sentiment tradițional-patriotic să citesc așa… ca pe un fel de know how… ca un curs… exact din practica marilor maiștri. Deci, aștept episodul 2.0.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.