STRIGĂT DISPERAT! ANCHETATORI ACUZAȚI CĂ AU BĂGAT PE NEDREPT LA ÎNCHISOARE UN TÂNĂR PENTRU CRIMĂ

România este cunoscută pentru cazurile de erori judiciare care au dus la condamnarea, nu o dată, a statului roman la CEDO. Din bugetul de stat au fost plătite sume consistente pentru plata despăgubirilor dispuse de CEDO în acele cazuri în care s-a stabilit că cetățeni ai acestei țări au avut de suferit de pe urma unor erori judiciare. Cetățeni condamnați pe nedrept pentru fapte pe care nu le-au comis au fost și vor mai fi, însă trist este că nimeni nu a plătit, și aici ne referim la cei din sistemul judiciar, pentru greșelile făcute ce au dus la condamnarea pe nedrept a unor oameni. Toate despăgubirile au fost plătite de la buget, iar statul nu s-a îndreptat niciodată împotriva vinovaților pentru a-I pedepsi și a recupera sumele de bani achitate celor care au fost aruncați după gratii, ca urmare a unor anchete făcute după ureche. În România, cea mai mare eroare judiciară a fost cea în urma căreia gorjeanul Țundrea a stat după gratii 12 ani pentru o crimă pe care nu a comis-o. Bărbatul a fost acuzat că în vara anului 1992 a violat și ucis o copilă de 13 ani. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Gorjeanul nu a renunțat nici după gratii să lupte pentru a-și demonstra nevinovăția. În 2004, în urma a numeroase solicitări, cererea lui Țundrea de efectuare a testului ADN a fost acceptată. Așa s-a constatat că nu Țundrea a omorât-o pe fată, ci un alt individ care a și fost condamnat pentru fapta sa. Un alt caz celebru de eroare judiciară este așa numitul caz „Anca”, în care un taximetrist bucureștean a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru o crimă pe care a comis-o. A stat 4 ani în închisoare până când adevăratul criminal, care mai comisese un omor, a recunoscut că el a ucis victima. Iar exemplele pot continua, inclusiv cu gafe ale unor polițiști, procurori și judecători din județul Bacău, care au trimis la închisoare în urmă cu câțiva ani, un bărbat acuzat pe nedrept pentru crimă. Și aici a fost vorba de o eroare judiciară. A fost nevoie de aceste exemple pentru a vedea că, în România, sistemul judiciar a greșit de nenumărate ori, așa cum este posibil să fi greșit și în cazul pe care îl vom prezenta astăzi.

A înnebunit după gratii

De mai bine de patru ani, familia Bujor, din satul Recea, comuna băcăuană Horgești, trăiește o adevărată dramă, unul dintre copii, Alexandru Bujor(foto), în vârstă de 31 de ani, fiind condamnat, alături de alți trei tineri, la 12 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Încă din momentul în care a fost arestat preventiv, Alexandru Bujor a negat că ar fi participat la agresiunea comisă împotriva consăteanului Marian Vasiliu, poziție pe care o are și acum. Mama și surorile lui Alexandru afirmă că acesta s-a îmbolnăvit grav în spate gratiilor, ca urmare a șocului pe care l-a trăit. Pe parcursul cercetării penale, dar și a judecării dosarului, familia condamnatului a încercat să facă tot ce i-a stat în putință pentru a dovedi nevinovăția băiatului. Au făcut memorii peste memorii, au solicitat probe suplimentare care ar fi confirmat neimplicarea în dosar a lui Alexandru, însă toate demersurile au fost făcute fără succes.

 „Am făcut tot ce se putea face pentru a demonstra că fratele nostru este nevinovat, însă nu am fost ascultați. Principala probă folosită împotriva lui este reprezentată de o declarație a unui tânăr a cărui stare de sănătate psihică o punem serios sub semnul îndoielii. Efectiv nu știm ce să mai facem și cui să ne mai adresăm, pentru că suntem convinși că fratele nostru a fost condamnat pe nedrept”, a declarat Elena Bujor, sora lui Alexandru.

Crima, așa cum a fost văzută de către procurori

Rechizitoriul, în cazul crimei ce a dus la moartea lui Marian Vasiliu, de 26 de ani, a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în octombrie 2012. Procurorul de caz precizează încă din capul locului că victima, Marian Vasiliu, lucra la stâna părinților săi, fiind ajutat de martorul Dumitru Ionuț Piște, care locuia de aproximativ 10 ani la domiciliul părinților lui Vasiliu. Între Vasiliu și unul dintre autorii crimei, Maricel Bujor, existase un conflict la sfârșitul lunii aprilie, cu o lună și jumătate înainte ca primul să fie ucis. Mai exact, în data de 29 aprilie, Vasiliu l-a lovit cu un obiect dur în zona capului pe Maricel Bujor, cel din urmă având nevoie de 13 zile de îngrijiri medicale. Bujor a depus plângere penală împotriva agresorului, iar după câteva zile a revenit cu o alta în care îl acuza pe Vasiliu că l-a amenințat cu moartea dacă nu-și retrage plângerea de la Parchet. Cel mai probabil, acesta și fost motivul care avea să ducă, în noaptea de 3 spre 4 iunie 2012, la uciderea lui Vasiliu. Din cercetările procurorilor a reieșit că, în seara de 3 iunie, Vasiliu a mers împreună cu prietenul său Piște la un bar din satul Răcătăul de Jos, comuna Horgești. Aici se mai aflau Alexandru Bujor, Bobi Bujor și Vasile Vascan. La un moment dat, Alexandru Bujor i-a cerut barmaniței, Alexandra Florescu, să-i dea telefonul pentru a-l suna pe vărul său Maricel Bujor. După ce a încheiat convorbirea, fără ca nimeni să audă ce au discutat cei doi, barmanița le-a cerut consumatorilor să părăsească localul, întrucât dorea să închidă. Procurorul spune că primii au plecat Vasiliu și Piște cu un scuter condus de primul. Imediat au ieșit din bar Alexandru Bujor și Vascan, cei doi deplasându-se spre domiciliu cu o căruță ce aparținea primului. La audieri, Piște a declarat că în momentul în care au ajuns în satul Recea, ei mergând cu viteză redusă din cauza drumului plin de gropi, a observat cum din urmă venea cu căruța în galop Alexandru Bujor și Vasile Vascan. „Victima și martorul și-au continuat deplasarea, iar în momentul în care au virat dreapta, ajungând în dreptul casei care a aparținut numitei Sofia Turculeț (casă părăsită în prezent)”, situată la intersecția a două ulițe (zonă cunoscută sub numele de „Podul de Fier”), aproximativ în jurul orei 00.15, dintre care una duce spre pod, au fost întâmpinați de inculpații Bujor Maricel, Bujor Petrică și Gologan Vasile, înarmați astfel: Gologan Vasile avea o furcă în mână; Bujor Maricel avea o secure; Bujor Petrică avea o bâtă”, se arată în rechizitoriul procurorului. Cei doi tineri, căzuți de pe scuter, au fost loviți de către agresori, martorul Piște reușind să fugă, nu înainte de a fi lovit de Gologan cu furca în spate. Piște a declarat procurorilor că s-a oprit la un moment dat și s-a uitat în urmă, văzând că alături de cei trei agresori au mai apărut doi, Alexandru Bujor, înarmat cu o furcă, și Bobi Bujor, fără a vedea cu ce este acesta înarmat, și că toți cinci loveau victima căzută la pământ. Ulterior, Piște a mers la locuința lui Vasiliu și împreună cu mama acestui a revenit la locul faptei unde l-au găsit pe Marian Vasiliu decedat.

„Victima Vasiliu Marian a fost găsită căzută la pământ într-o baltă de sânge, prezentând la prima vedere o tăietură în zona frunții și două tăieturi la mâna dreaptă”, se mai arată în rechizitoriu.

Medicii legiști au constatat că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de politraumatismele suferite. Legiștii au mai concluzionat că leziunile au fost produse cu o secure, o bâtă și o furcă. Cei cinci inculpați au fost supuși testului cu detectorul de minciuni, rezultatul indicând că au avut un comportament simulat. Procurorul mai afirmă că pe parcursul cercetărilor cei cinci inculpați au dat dovadă de nesinceritate. În prima fază a cercetărilor, Maricel Bujor a declarat că el a fost singura persoană care a lovit victima, însă varianta a picat, raportul de medicină legală confirmând că au fost mai mulți autori (victima prezenta lovituri comise cu mai multe obiecte).

Audiat, Alexandru Bujor a recunoscut că și-a sunat vărul, pe Maricel Bujor, în seara respectivă pentru a-l invita la bar, însă acesta l-a refuzat pe motiv că este târziu. Alexandru a fost întrebat de vărul său cine mai este la bar, primul spunîndu-i că în local mai sunt Piște și Vasiliu. Alexandru Bujor a mai susținut că înainte de a ajunge în dreptul locuinței sale (10-20 metri) a fost depășit cu scuterul condus de Vasiliu, iar după ce a băgat căruța în curtea locuinței, a auzit o bufnitură care venea dinspre locul faptei. Atunci a luat o furcă și s-a îndreptat către acea direcție, timp în care a auzit din nou strigăte și bufnituri. Mai spune Alexandru că înainte de a ajunge la locul faptei a fost întâmpinat de cei doi veri ai săi, Petrică și Maricel, care erau înarmați cu o bâtă și o secure, aceștia spunându-i că l-au lovit pe Marian Vasiliu. Ulterior, Alexandru a revenit la locuința sa, spunându-i amicului său Vasile Vascan să rămână la el peste noapte, după care s-a întors la locuința celor doi veri. Între timp, la locuința acestora ajunsese și Vasile Gologan, așa că Alexandru a plecat acasă. Procurorul afirmă că declarația lui Alexandru Bujor este contrazisă de martorul Piște, care spune că l-a văzut în timp ce lovea victima cu o furcă, dar și de declarația lui Vascan care a spus că l-a văzut pe Alexandru ieșind cu o furcă în mână și deplasându-se spre locul faptei. Procurorul a dedus că Vasiliu a fost așteptat de agresori, fiind informat, în acest sens, telefonic de către vărul său, Alexandru.

Nici o urmă de sânge pe hainele lui Alexandru Bujor

Cu o zi înainte ca rechizitoriul să fie trimis la Tribunalul Bacău, cu propunere de trimitere în judecată a celor cinci inculpați, Mihaela Hodorabă, o altă soră a lui Alexandru Bujor, a depus un memoriu la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în care își exprima nemulțumirea vizavi de modul în care s-au făcut cercetările în dosar. Procurorul a răspuns memoriului chiar în rechizitoriu.

„Nu a fost posibil să se stabilească faptul că Bujor Alexandru, în momentul depistării, era îmbrăcat și încălțat cu aceleași articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pe care le-a purtat în momentul săvârșirii faptei. Pe de altă parte, nu era obligatoriu ca în urma aplicării de lovituri victimei, inculpatul să fie stropit de sânge pe haine, mai ales că foarte multe dintre loviturile aplicate avesteia au cauzat leziuni grave interne care nu au dus la hemoragie externă”, se arată în rechzitoriu.

În luna august, aflat în arestul Poliției, Alexandru Bujor a început să manifeste tulburări de natură psihică, iar în septembrie a fost supus unei expertize la INML Mina Minovici din București. În diagnosticul pus se precizează că suferă de „tulburare de personalitate de tip polimorf și că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este acuzat”.

În judecată a fost trimis și Bobi Bujor care ulterior a fost achitat de către instanță pentru lipsă de probe. În rechizitoriu, procurorul afirmă că Bobi Bujor a participat la agresiunea comisă împotriva lui Marian Vasiliu, proba împotriva acestuia fiind declarația martorului Piște Ionuț care a afirmat că l-a văzut și pe acesta în grupul celor care îl loveau pe Vasiliu.

La Tribunalul Bacău, patru condamnări și o achitare

După mai multe termene de judecată, instanța Tribunalului Bacău s-a pronunțat în dosar, condamnând patru dintre inculpații trimiși în judecată la 17 ani de închisoare pentru omor calificat. Proba cheie care a dus la condamnarea lui Alexandru Bujor a fost declarația lui Ionuț Piște, martor la comiterea faptei și prieten cu victima.

„Referitor la Bujor Alexandru l-am văzut că lovea victima care se afla întinsă pe jos cu furca peste corpul acesteia și nu l-am văzut pe Alexandru să înțepe victima cu colții furcii”, a declarat în instanță Piște.

La rândul său, Vascan, martorul care l-a însoțit cu căruța pe Alexandru Bujor a declarat: „Săndel a luat repede o furcă cu 3 coarne și a fugit către locul de la casa părăsită unde am auzit, după plecare lui Alexandru, un zgomot ce mi s-a părut de lovirea scuterului lui Vasiliu”.

Vascan a mai arătat că Alexandru Bujor s-a întors acasă după 20-30 de minute și avea o furcă în mână, însă în instanță a declarat că nu mai avea furca. În opinia instanței, această declarație, coroborată cu cea a lui Piste, dovedește că Alexandru Bujor a avut suficient timp (locul infracțiunii se află la aproximativ 60 de metri de casa lui Bujor) și a participat efectiv la săvârșirea infracțiunii împotriva victimei. Și instanța, ca și procurorul de caz, a respins apărarea invocată conform căreia, pe hainele sale nu au fost găsite urme de sânge, prin aceea că loviturile aplicate victimei nu ar fi dus la hemoragie externă. Bobi Bujor, plasat și el la locul faptei de către martorul Ionuț Piște, a fost achitat de către instanță. În sentință se menționează clar că martorul principal, Ionuț Piște, a declarat, în faza urmăririi penale, că a văzut la locul faptei doar trei persoane, ulterior precizând că de fapt au fost 5, ca în fața instanței să declare că „parcă l-a văzut și pe Bobi Bujor la locul incidentului”, însă fără a putea spune cu precizie acest lucru. „Pe Bujor Bobi l-am recunoscut la locul faptei numai după pălăria pe care am văzut că o purta cu aproximativ o oră la barul Florescu, însă nu i-am văzut fața acestuia și nici nu pot preciza cu ce era îmbrăcat acesta”. În aceste condiții, instanța a apreciat că elementele probatorii sunt prea puține pentru a se reține, fără dubii, că Bobi a participat și el la săvârșirea faptei, drept pentru care a dispus achitarea lui. Bobi Bujor fusese trimis în judecată pe baza declarației lui Piște, dar și a unei presupuneri. Acesta fusese și el în seara comiterii crimei la barul Florescu, iar la plecare barmanița a declarat că nu știe sigur dacă a plecat cu bicicleta. Procurorii au agreat ipoteza că Bobi plecase cu bicicleta, ceea ce însemna că avea timp să ajungă în timp și să participe le comiterea faptei. Sentința a fost atacată la Curtea de Apel Bacău, instanța menținînd pedepsele pronunțate de Tribunalul Bacău. A urmat recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă pronunțându-se în aprilie 2014. A fost admis în parte recursul inculpaților, în sensul că pedepsele aplicate la instanța de fond și confirmate în apel au fost schimbate, cei patru fiind condamnați la 12 ani închisoare pentru omor calificat (aplicarea legii penale mai favorabile). Avocatul lui Alexandru Bujor a cerut achitarea acestuia pe motiv că nici o probă administrată nu demonstrează indubitabil participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii. Apărătorul a mai acuzat faptul că probatoriile au fost analizate cu un subiectivism exagerat. Magistrații Înaltei Curți de Casație au concluzionat, pe aceleași probe administrate la instanțele de fond și apel, că Alexandru Bujor este vinovat.

Care au fost probele care au dus la condamnarea lui Alexandru Bujor?

Tânărul care susține și acum, din spatele gratiilor, că este nevinovat, a fost condamnat pe baza unei declarații a unui martor ocular: Ionuț Piște, prieten cu victima, care se afla pe scuterul acestuia atunci când a fost atacat de frații Maricel și Petrică Bujor și Vasile Gologan. Mai spune Piște că a fugit, însă s-a oprit să vadă ce se întâmplă, moment în care a văzut cinci persoane, pe lângă cei trei menționați aflându-se, de această dată, Alexandru Bujor și Bobi Bujor. În cazul lui Bobi Bujor s-a dovedit că Piște nu a avut dreptate, oscilând în declarații, ba că este sigur, ba că nu este sigur. Nesiguranța, dar și lipsa altor probe au dus la achitarea lui Bobi Bujor. În condamnarea lui Alexandru Bujor a cântărit declarația martorului Vascan care a spus că Alexandru ar fi luat o furcă și s-ar fi deplasat spre locul incidentului, fără însă a-l vedea că lovește victima. Cum ceilalți martori nu au făcut nicio declarație care să-l plaseze pe Alexandru la locul faptei, este clar că cele spuse de Piște au cântărit greu în decizia instanței. Oricum, faptul că Piște nu a fost sigur nici cu privire la prezența la locul faptei a lui Bobi Bujor, ar fi trebuit să dea de gândit anchetatorilor, dar și instanței. În al doilea rând, din cercetarea făcută la fața locului ar fi reieșit că, după atac, Piște s-ar fi oprit la o distanță de aproximativ 30 de metri de locul faptei și de acolo i-ar fi văzut pe cei cinci agresori care, în final, s-a dovedit a fi patru. Avocații lui Alexandru Bujor au solicitat anchetatorilor o reconstituire la fața locului, însă au fost refuzați.

„Piște se afla la mai mult de 30 de metri de locul faptei, nu așa cum s- a menționat în dosar. Era noapte, trecut de ora 24.00, iar singurul bec, ascuns în frunzișul copacilor, se afla la jumătatea distanței dintre locul faptei și cel în care spune Piște că s-a oprit. Am fost acolo cu avocatul și am constatat că nu ai cum să vezi ce se petrece la o distanță de peste 30 de metri în acea zonă, dar pe anchetatori nu i-a interesat. Nu i-a interesat să vadă dacă declarația lui Piște este adevărată, dacă ceea ce spune este real. Cum poți să spui că ești atacat, iar ca să scapi fugi, însă te oprești să vezi ce se întâmplă în urma ta? Nu fugi ca să scapi? Și chiar dacă te oprești la o distanță de peste 30 de metri de locul agresiunii, cum poți să vezi ce se întâmplă dacă singurul bec, și ala vai de capul lui, este ascuns printre copaci? Declarația unui astfel de martor a fost luată în considerare și a dus la condamnarea fratelui meu care nu a participat la această crimă”, a declarat Elena Bujor.

O altă chestiune interesantă este cea privind hainele lui Alexandru Bujor, care nu conțineau nicio picătură de sânge. „Hainele lui nu au fost aruncate, ci au fost luate de către anchetatori, constatându-se că nu au nicio urmă de sânge. În dimineața când l-au luat de acasă au verificat hainele cu un aparat special și au văzut că nu au sânge. Erau aceleași haine cu care fusese îmbrăcat cu o seară înainte”, a adăugat Elena Bujor. În memoriul înaintat Parchetului, una dintre surorile lui Alexandru Bujor a invocat acest aspect, și anume că hainele tânărului nu prezentau urme de sânge. Procurorul de caz a precizat că:

”Nu a fost posibil să se stabilească faptul că Bujor Alexandru, în momentul depistării, era îmbrăcat și încălțat cu aceleași articole de îmbrăcăminte și încălțăminte pe care le-a purtat în momentul săvârșirii faptei. Pe de altă parte, nu era obligatoriu ca, în urma aplicării de lovituri victimei, inculpatul să fie stropit de sânge pe haine, mai ales că foarte multe dintre loviturile aplicate acesteia au cauzat leziuni grave interne care nu au dus la hemoragie externă”

Este clar că dacă ar fi dorit, anchetatorii ar fi putut să stabilească cu ce haine fusese îmbrăcat Alexandru Bujor în seara crimei, intervievându-i pe ceilalți inculpați, dar și pe martori. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. În ceea ce privește remarca conform căreia nu era obligatoriu ca inculpatul să fie stropit cu sânge, întrucât leziunile suferite de către victimă nu au provocat hemoragie externă, cum se explică precizarea făcută de același procuror în rechizitoriul înaintat Tribunalului: „Victima Vasiliu Marian a fost găsită căzută la pământ într-o baltă de sânge, prezentând la prima vedere o tăietură în zona frunții și două tăieturi la mâna dreaptă”. Este clar că procurorul se contrazice. Dacă victima a fost găsită într-o baltă de sânge, probabil a avut și o hemoragie externă.

Un alt aspect care trebuie menționat se referă la arma pe care Alexandru Bujor ar fi folosit-o la comiterea crimei. Sora acestuia spune că furca fratelui său a fost ridicată de polițiști pentru expertiză, aceasta stabilind că nu avea urme de sânge. „Hainele nu aveau urme de sânge, furca nu avea urme de sânge, el spune că nu a fost acolo, ci doar că s-a întâlnit cu cei doi în timp ce se deplasa spre locul faptei și cu toate acestea este condamnat pe baza unei singure declarații a unui om care era bun prieten cu victima, locuind la părinții acestuia de peste 10 ani”

Nici în rechizitoriu, dar nici în sentințele instanțelor nu se pomenește de expertizarea furcii lui Alexandru Bujor. Însă, așa cum arătam mai sus, Piște a avut grijă să declare că l-a văzut pe Alexandru în timp ce, atenție, „lovea cu furca peste corpul victimei și nu l-am văzut pe Alexandru să înțepe victima cu colții furcii”. Deci, de la peste 30 de metri, în miez de noapte, Piște a putut să vadă cum unul dintre agresori lovea cu furca peste corpul victimei, nu o înțepa cu colții”. La prima vedere te-ai întreba ce relevanță are acest aspect, însă dacă te gândești bine pentru acuzare declarația a fost deosebit de importantă. Justifica de ce pe colții furcii lui Alexandru Bujor nu au fost găsite urme de sânge.

Ionuț Piște, acuzat de mărturie mincinoasă

Surorile lui Alexandru Bujor afirmă că tânarul a ajuns în această situație disperată din cauză că ar fi refuzat să facă declarații cu privire la comiterea faptei de către cei doi veri ai săi, aspect care l-ar înfuriat la culme pe șeful de post din Horgești, agentul Toronilă. „Anchetatorii nici nu au vrut să audă că Alexandru nu a văzut nimic din cele întâmplate și i-au tot cerut să fie martor. El a spus că nu, pentru că nu a văzut. Și nici nu avea cum, pentru că locul unde se afla înaintea unei curbe unde a fost ucis Vasiliu”

În plus, Ionuț Piște s-ar fi aflat în relații nu tocmai bune cu Bobi și Alexandru Bujor, de aici și declarațiile incriminatorii la adresa lor. Peste toate acestea s-a adăugat și dorința părinților victimei de a plăti toți cei care avusese o implicare în seara crimei. Și dacă ne gândim că martorul principal locuiește de peste 10 ani la familia Vasiliu, ne putem da seama ce ar fi făcut dacă unul dintre membrii familiei i-ar fi cerut să declarae într-un anumit fel. Pe parcursul cercetărilor, surorile lui Alexandru Bujor au făcut nenumărate memorii, acuzând la pachet procurori, judecători și judecători de interese sau lipsă de neimplicare în soluționarea dosarului. Unul a fost trimis de Mihaela Hodoroabă și prefectului județului Bacău. În document, sora lui Alexandru Bujor povestește cum a ajuns acesta să fie condamnat pe nedrept și cum au tras unii sforile într-un dosar în care Piște a fost acuzat de mărturie mincinoasă. Însă demersul său a rămas fără urmări, soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria fiind de clasare. Ordonanța procurorului a fost atacată la Judecătoria Bacău, însă nici instanța nu i-a dat câștig de cauză lui Alexandru Bujor, plîngerea fiind respinsă.

„Fratele meu este plasat la locul crimei de martorul ocular Ionuț Piște, care a declarat de fiecare dată altceva, contrazicându-se singur. În afară de această declarație, nu a mai fost nimeni care să-l acuze clar pe Alexandru.  Am fost cu mama mea la Piște și am discutat personal cu acesta, întrebându-l dacă l-a văzut sau nu pe Alexandru la locul crimei și a jurat că nu l-a văzut. Inițial, Piște a declarat că au fost 3 faptuitori, iar după ce a fost învățat ce să spună atât de către familia victimei, cât și de către anchetatori, a revenit asupra declarației, afirmând că au fost cinci făptași. Fratele meu a fost propus inițial ca martor, sub promisiunea că va rămâne liber. Alexandru a spus că nu a văzut nimic și că va merge pe adevăr. Este singurul care a declarat sincer cele întâmplate și tot singurul care nu și-a schimbat declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, dar și în timpul procesului. Când am văzut că fratele meu este arestat, am încercat să găsim probe în apărarea lui și am solicitat, prin avocatul ales a fratele meu, să fie confruntat cu ceilalți inculpați; să fie confruntat cu Ionuț Piște; să fie reaudiat; să fie reaudiat martorul Vascan, care la momentul respectiv era în stare de ebrietate, audierea altor martori. Când am fost la Parchet, procurorul ne-a comunicat că nu are ce discuta cu familia unui criminal. Acest procuror ne-a respins toate probele, invocând tot felul de motive. Am făcut, în iulie 2012, plângere împotriva acestui procuror la prim procuror, acesta dând dispoziție procurorului de caz să cerceteze serios anumite aspecte ridicate de noi. Nu s-a întâmplat nimic bun, iar Alexandru a cedat psihic în închisoare, neînțelegînd nici în ziua de azi de ce a ajuns în această situație. Ni s-a plâns că este tratat inuman în pușcărie și că se fac presiuni asupra lui să recunoască fapta pe care nu a săvârșit-o. În decembrie 2013 am făcut plângere împotriva șefului de post Ioan Toronilă și împotriva martorului Ionuț Piște pentru mărturie mincinoasă. Ofițerul căruia i-a fost dată plângerea spre soluționare nu a făcut absolut nimic, în afară de mișto de noi. A ținut plângerile un an și două luni, fără să facă nimic în dosar, după care a propus soluția de neîncepere a urmării penale. Procurorul a trimis dosarul înapoi la Poliție pentru completarea cercetărilor, fiind repartizat altui ofițer. Acesta a audiat-o pe mama și  doar  o  parte  dintre  martori. Avocatul nostru a cerut să fie audiat și Piște, așa cum era și firesc, și să se facă confruntări între acesta și alte persoane. Ofițerul ne-a zis că Piște este de negăsit și că a discutat cu șeful din sat care a încercat în zadar să dea de el. Dosarul a plecat la Parchet cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, însă procurorii au returnat cauza la Poliție, solicitând să fie audiat și Ionuț Piște, dar în prezența avocatului nostru. Polițiștii s-au plans că nu-l găsesc pe Piște, însă doamna Nae Bianca de la Antena 3 l-a găsit în câteva minute. Doamna ziarist a venit la Horgești în data de 24 iulie 2015 și l-a găsit pe Piște în scurt timp. Acesta a refuzat să stea de vorbă, spunând că nu dă detalii. Nici agentul Toronilă nu a vrut să stea de vorbă cu doamna Nae, fugind pe scări în apartamentul pe care îl avea în postul de poliție. Dosarul a fost retrimis de la Parchet la Secția 2 de Poliție de nu mai puțin de patru ori, semn că cineva a tras serios sforile”, se arată în memorial semnat de Mihaela Hodoroabă.

Sora lui Alexandru Bujor aduce grave acuzații de corupție mai multor polițiști, dar și procurori care l-ar proteja pe agentul Toronilă. Cel din urmă ar avea un interes în toată această poveste, fiind acuzat că se află în „bune relații cu familia victimei”, se arată în memorial semnat de sora lui Alexandru Bujor. Verificarea informațiilor oferite de către aceasta ar fi de competența procurorilor anticorupție, dacă și aici s-ar dori să se facă ceva.

Una peste alta, un lucru este cert, și anume că un tânăr condamnat la ani grei de închisoare pentru omor calificat susține că nu a participat la comiterea acestei fapte. Pe de altă parte, nu ai cum să nu observi anumite aspecte care, analizate și puse cap la cap, ar putea să ducă la concluzia că este foarte posibil ca Alexandru Bujor să nu fi participat la această crimă. Într-adevăr, și-a sunat vărul în timp ce se afla în bar și poate chiar a pus cu acesta la cale, ca împreună cu verișorii, să-i administreze o lecție lui Vasiliu. Dar dacă Alexandru nu a mai ajuns la locul crimei, deși poate și-ar fi dorit să-și ”ajute” verișorii? Dacă Piște, martorul ocular, s-a înșelat sau a fost rău intenționat atunci când a spus că l-a văzut și pe Alexandru Bujor printre agresori? Declarația lui Piște a fost coroborată cu cea a lui Vascan care, spun rudele lui Alexandru Bujor, era atât de beat în acea seară încât abia se ținea pe picioare. Oare cum percepe un om rupt de beat trecerea timpului? Să fi fost așa cum a zis el, în sensul că Alexandru s-a întors de la locul crimei după 20-30 de minute? De ce anchetatorii nu au făcut verificări serioase în ceea ce privește hainele cu care era îmbrăcat Alexandru în seara crimei? Iar întrebările pot continua. Cu siguranță, un răspuns la toate aceste aspecte, dar și la altele, legate de modul în care au fost făcute cercetările în dosarul de mărturie mincinoasă deschis împotriva lui Piște, ar trebui dat de autorități. Nu de alta, dar există, într-adevăr, suficiente date care să te facă să crezi că este posibil să avem de-a face cu o eroare judiciară. Și nu există păcat mai mare decât să stea după gratii un om nevinovat. Și ar mai fi un aspect ce merită menționat; la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să fie convinsă de vinovăția inculpatului pe baza unor probe sigure. Unde sunt probele sigure din acest dosar? În afară de o declarație a unui martor ocular contestat puternic de rudele celui condamnat, ce mai avem??? Aproape nimic care să confirme fără tăgadă că Alexandru Bujor este un criminal.

Daniel MURARU