Asaftei, vicele CJ Neamț, este incompatibil, însă nimeni nu se întreabă cum a scăpat de faliment firma care administrează Hanul Răzeșilor

Ion Asaftei (foto), vicepreședintele Consiliului Județean Neamț, o figură controversată a politicii locale, ar avea probleme cu Agenția Națională de Integritate (ANI), care l-a declarat incompatibil. Motivul? În perioada 17.03.2021 – 21.12.2022, Asaftei a deținut „simultan cu exercitarea funcției de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului de Psihiatrie <<Sf. Nicolae>> Roman și funcții de conducere  în cadrul organismelor de conducere ale unui partid politic”.

Astfel, spun cei de la ANI, Asaftei a încălcat legea. Bineînțeles, decizia ANI poate fi atacată în instanță, ceea ce, probabil, declaratul incompatibil va face. Cum procesele de acest tip durează ani de zile, cu certitudine Asaftei o să-și termine liniștit actualul mandat de vice de CJ. Că doar nu crede careva că o să-și dea demisia de onoare, în semn de respect față de alegători.

De-a lungul timpului, atacul.ro a scris mai multe articole care l-au avut în prim plan pe Asaftei (click AICI pentru a citi articolele).

Dator vândut statului, cocoțat în fruntea județului

Asaftei nu se află la primul mandat de vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț. El a mai fost vice în mandatul 2016 – 2020 și o bună perioadă din mandatul 2020-2024. Mai mult decât atât, după condamnarea la închisoare a lui Arsene, Asaftei a fost vicele care a condus județul Neamț, având atribuții de președinte. Nimic nu l-a oprit să ocupe această funcție, nici datoriile de sute de mii de lei pe care le avea față la statul român și nici condamnările suferite ca urmare a faptului că și-a devalizat firmele. Aleșii județului de la vremea respectivă, dar și cei de acum, au acceptat și acceptă ca o persoană care și-a jefuit firmele să fie cocoțată în vârful județului Neamț, pentru a-i administra fondurile și averea.

Lăsând la o parte aceste aspecte, nu poți să nu fii impresionat atunci când auzi că inspectorii ANI l-au prins pe Asaftei pe picior greșit, pentru că a fost membru în CA-ul unui spital subordonat CJ-ului și președinte de partid (ALDE). Pe principiul „Dormi liniștit, ANI veghează pentru tine!” Este evident că avem de-a face cu o „scăpare” a juristului Asaftei care, de această dată, a dat greș. Acum i-a rămas să se războiască cu ANI în instanță. Pe asta se va concentra acum, când se apropie de finalul carierei politice. De ce? Pentru că autoritățile nu sunt deloc curioase să afle chestiuni, spunem noi, mult mai importante decât această presupusă incompatibilitate.

Împrumutul salvator

De exemplu, ar trebui să se intereseze cum a reușit firma care administrează Hanul Răzeșilor din Tupilați să scape de faliment. Așa cum se știe destul de bine, puține firme care intră în morișca insolvenței scapă de faliment, însă Matinal Prodcom SRL a avut noroc. Chiar cu carul, pentru că atunci când îi era mai greu, cineva i-a sărit în ajutor și i-a acordat un împrumut consistent. La Matinal Prodcom SRL administrator și asociat unic este Nicoleta Roxana Asaftei, iar în trecut, în firmă a mai avut părți sociale și Viorica Asaftei, soția lui Ion Asaftei. Viorica Asaftei a fost, în perioada insolvenței, administrator special.

De la Han, spre Piatra, cu mașina CJ-ului

Așadar, este evident că Matinal Prodcom, care administrează Hanul Răzeșilor, este firma familiei Asaftei. Chiar dacă nu figurează în acte, este de notorietate că vicele Asaftei locuiește la Han, locul de unde, aproape în fiecare dimineață, îl ia șoferul Consiliului Județean pentru a-l duce la Piatra-Neamț, la serviciu.

Ion Asaftei este cel care controlează, prin interpuși, Hanul Răzeșilor din Tupilați, unde, de regulă, politicienii puterii se adună la tot felul de paranghelii.

Jonglerii financiare

În 2016, după ce a devenit consilier județean, Asaftei menționa în declarația de avere că datorează statului 827.028 lei, sumă pe care o datora prin decizii decizii judecătorești, ca urmare a jongleriilor financiare pe care le-a făcut în două societăți comerciale, în care a fost administrator și asociat. În declarați de avere din 2024, Asaftei nu a mai menționat datoria către Fisc. (citește AICI)

Documentele oficiale ale instanțelor arată că Asaftei a fost găsit vinovat pentru că firmele sale au ajuns în faliment. Atragerea răspunderii patrimoniale s-a făcut pentru o sumă totală de peste 820.000 de lei, sentințele definitive și irevocabile datând din 2010, respectiv 2013.

Falimentul Roxitour Prod Com SRL 

Firma Roxitour Prod Com SRL a fost înfiintată în anul 1996, iar datele oficiale arată că Ion Asaftei era actionar unic și administrator.

În 2003, firma a dat piept cu problemele și a intrat în reorganizare judiciară. Într-un final, societatea a intrat în faliment și a fost dizolvată. Lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului, pe motiv că acesta a fost vinovat de situația în care a ajuns firma. Judecătorul sindic a analizat și a decis ca lui Ion Asaftei să-i fie atrasă răspunderea personală. Se întâmpla în martie 2010, ca în decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău să se pronunțe definitiv în dosarul în care Asaftei a fost obligat să suporte pasivul societății. În motivarea sentinței Curții de Apel Bacău, prin care au fost respinse recursurile lui Asaftei și Fiscului nemțean, instanța vorbește despre lucruri foarte grave, care, în orice țară civilizată, ar interzice unei persoane să ajungă într-o funcție atât de importantă ca cea pe care o ocupă Asaftei. Instanța băcăuană l-a obligat pe acesta să achite o sumă importantă Fiscului. În sentință se vorbește și despre ghidușiile financiare la care a recurs Asaftei pentru a scoate ilegal bani din firmă – a cumpărat un beci pe care, ulterior, l-a vândut societății cu o sumă de peste 21 de ori mai mare.

A folosit bunurile firmei în interes personal

Anterior deciziei judecătorilor băcăuani, Tribunalul Neamț a admis cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar, AVAS și Primăria Roman și a dispus ca pasivul societății debitoare, Roxitour Prodcom SRL, să fie suportat de Asaftei Ion, în calitate de fost administrator al societății. Instanța nemțeană a reținut că Asaftei s-a făcut vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență, prin folosirea bunurilor societății în interes personal sau interesul altor societăți și că a făcut acte de comerț, în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, fapte ce atrag răspunderea personală conform legii. În plus, instanța a reținut Asaftei „a ridicat pe parcursul a 3 ani, sub formă de avansuri sume importante de bani, fără ca acestea să fie restituite sau justificate pe bază de documente legal întocmite, în sumă de 55.426,01 lei”.

Juriștii Primăriei Roman au depus întâmpinare prin care au cerut Curții de Apel Bacău respingerea recursului formulat de Ion Asaftei și menținerea dispozițiilor sentinței Tribunalul Neamț, de atragere a răspunderii personale.

„În motivare, Municipiul Roman arată că fostul administrator nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, majoritatea documentelor contabile nefiind semnate. Nu există procesele-verbale de compensare ce privesc compensările din anii 2001 și 2002.  În luna septembrie 2002 au fost scoase din funcțiune și vândute toate mijloacele fixe ale societății, însă s-au achiziționat în continuare materii prime și materiale ce au fost trecute direct pe cheltuieli în vederea ascunderii pasivului, iar pentru perioada ianuarie 2001-mai 2002 nu există documente justificative.  Nu există în evidența contabilă a debitoarei nici un stat de plată, deși debitoarea înregistrează plata unor salarii, lipsind cu desăvârșire virarea către bugetul statului a sumelor reprezentând obligațiile bugetare. Învederează instanței că fostul administrator a realizat acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, în sensul că, în calitate de persoană fizică a cumpărat un beci cu suma de 3400 lei și la revândut debitoarei cu suma de 74.200 lei, un preț de 21,8 ori mai mare decât cel de achiziționare, în condițiile în care nu i-a adus nicio îmbunătățire.  Consideră că sunt îndeplinite condițiile referitoare la raportul de cauzalitate între faptele săvârșite de fostul administrator și prejudiciul creat debitoarei și creditorilor acesteia În drept se invocă prevederile art. 115 Cod procedură civilă”, se arată în motivarea Curții de Apel Bacău.

La rândul lor, reprezentanții Finanțelor nemțene au solicitat și ei respingerea recursului formulat de către Asaftei.

„Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile care să determine cauzele și împrejurările stării de insolvență a debitoarei. Atât expertul contabil cât și lichidatorul judiciar au concluzionat că fostul administrator se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență prin săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006. În concret recurentul a ridicat între anii 2001-2003 din casieria societății importante sume de bani sub forma unor avansuri de trezorerie, fără  să le restituite sau să le justifice pe bază de documente legale.  Recurentul nu a întreprins demersurile pentru recuperarea sumei de 869.431 de la firma …. pe care a lăsat-o să se prescrie, firma fiind administrată de alți membri ai familiei fostului asociat unic. Mai arată (n.red. DGFP) că fostul administrator a cumpărat un beci cu suma de 3400 lei și la revândut debitoarei cu suma de 74.200 lei, un preț de 21,8 ori mai mare decât cel de achiziționare, această faptă încadrându-se în mod cert în prevederile art. 138 alin. 1 lit. b) din legea insolvenței”, se mai arată în întâmpinarea depusă de Fiscul nemțean.

Instanța băcăuană a analizat și a dispus respingerea recursului proaspătului vice de CJ, acesta fiind pus la plată, suma nefiind deloc una mică. De asemenea, a fost respins și recursul celor de la Finanțe, însă asta nu a însemnat că Asaftei a fost absolvit de vina că și-a devalizat firma.

„Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.  Astfel, în ce privește recursul declarat de recurentul Asaftei Ion, critica privind neluarea în considerare de către instanța de fond a punerii în întârziere a debitorului debitoarei falite prin notificare, nu poate fi primită, din moment ce în materie comercială punerea în întârziere operează de drept, prin simpla ajungere a creanței la scadență, condiții în care această notificare nu poate fi considerată în nici un caz ca o manifestare serioasă și credibilă a intenției administratorului  de a recupera creanța debitoarei; ținând cont de faptul că această creanță trebuia recuperată de la o societate a cărei acționari erau alți membri ai familiei fostului administrator se poate trage concluzia că această notificare ori a fost efectuată din neștiință ( cu necunoașterea întârzierii de drept în materie comercială) sau a fost realizată pentru a crea o falsă impresie de diligență a fostului administrator în conducerea societății debitoare. Notificarea fiind inutilă și fără efecte în ce privește intenția reală de recuperare a creanței, aceasta nu poate avea și luată în considerare ca și cum ar exista o cerere de chemare în judecată ori demararea unei proceduri a concilierii anterioară judecății și drept urmare această critică este nefondată (așa după cum rezultă și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă de la fila 64 din dosarul de fond). Recurentul (Asaftei Ion) nu face dovada în recurs a folosirii sumelor retrase din casieria debitoarei în interesul acesteia, din moment ce pentru sumele retrase nu poate produce documente justificative și nu poate explica achiziționarea de materii prime după momentul înstrăinării mijloacelor fixe ori scoaterea lor din funcțiune; or lipsa documentelor nu poate primi altă explicație în acest context decât aceea că lipsa, dispariția sau neținerea contabilității nu a avut decât scop ascunderea ori pierderea din vedere a unor operațiuni prin care patrimoniul societății debitoare a fost spoliat, în detrimentul creditorilor acesteia (…) Susținerea că beciul achiziționat de societatea debitoare de la recurent a fost valorificat la prețul (de achiziție) de 74.200 lei și astfel nu există nici un prejudiciu pentru debitoare, nu este dovedită cu înscrisuri de către recurent în cadrul judecării recursului, astfel că concluzia raportului de expertiză nu poate fi răsturnată prin simpla afirmație a recurentului, caz în care achiziționarea cu un preț de 3400 lei și revânzarea către societatea recurentă  a aceluiași imobil cu un preț de 21,8 ori mai mare nu poate primi altă explicație decât că această operațiune a avut un interes personal și s-a desfășurat sub acoperirea persoanei juridice. Conflictul de interese dintre Asaftei Ion ca persoană fizică și vânzător și debitoarea cumpărătoare reprezentată la încheierea contractului tot de către aceeași persoană duce  la concluzia că această revânzare a fost efectuată în scopul îmbogățirii exclusive a vânzătorului și spre paguba societății cumpărătoare și implicit a creditorilor acesteia.

În fine, nici critica privitoare la depășirea atribuțiilor expertului nu poate fi primită, din moment ce instanța de judecată este singura abilitată să tragă concluzia existenței sau nu a vinovăției pârâtului-recurent; ținând seama însă că această vinovăție  se deduce analitic din materialitatea faptelor, este posibil ca uneori expertul să nu facă distincția între expertiza propriu-zisă (activitatea de cercetare a unor situații de fapt) și concluzia existenței vinovăției trase de judecător din analiza raportului de expertiză (a faptelor constatate de expert), însă acest fapt nu poate duce la concluzia că vinovăția a fost stabilită de expertul contabil. Cu privire la recursul declarat de DGFP Neamț, instanța constată că susținerile și criticile din motivarea recursului nu sunt reale (….)”, se arată în decizia Curții de Apel Bacău.

Concluzia: Asaftei a rămas cu atragerea răspunderii patrimoniale și o obligație de plată către Fisc de 692.477,85 lei, numai în acest caz.

Pus la plată și pentru devalizarea firmei Ronic Cons

Asaftei a mai avut probleme de acest gen trei ani mai târziu, când instanța îi atrăgea răspunderea patrimonială într-un alt dosar, în care a fost acuzat că a băgat mâna în banii firmei Ronic Cons.

Societatea a fost înființată în anul 2002, avându-i acționari pe Ion Asaftei (95% din părțile sociale) și pe Claudius Ionel Asaftei (5% din părțile sociale).

Anterior, firma s-a numit Hanul Răzeșilor, având ca principal obiect de activitate „Hoteluri și alte activități similare”. Problemele au apărut în 2007, când firma administrată de Asaftei a intrat în reorganizare judiciară și, așa cum era și firesc, a fost numit un lichidator care a identificat cauzele care au dus societatea în această situația.

Concluzia expertului care a analizat cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a firmei a fost clară: cei doi Asaftei sunt vinovați de devalizarea firmei, motiv pentru care a cerut răspunderea patrimonială a acționarilor, dar și a administratorului.

În primă fază, Ion Asaftei a avut câștig de cauză la Tribunalul Neamț, însă recursul înaintat de lichidatorul judiciar la Curtea de Apel Bacău a fost admis, iar Asaftei obligat să plătească Fiscului peste 120.000 de lei.

Cercetarea judecătorească a scos la iveală faptul că Asaftei s-a angajat jurist la Ronic Cons SRL în condițiile în care societatea avea un singur furnizor și client – SC Matinal Prod SRL, firmă care administra și încă administrează Hanul Răzeșilor, unde acționar era Viorica Asaftei, soția lui Asaftei, iar acum este fiica acestuia.

„În fapt, societatea debitoare a fost înființată în 2002 de cei doi pârâți (Asaftei Ion și Asaftei Claudius Ionel) și administrată până la 21.01.2004 de asociatul Asaftei Ion, în perioada 21.01.2004-12.02-2007 de asociatul Asaftei Claudius Ione, iar de la data de 12.02.2007 și până la 10.01.2008 , data deschiderii procedurii, de pârâtul Asaftei Ion.  Din expertiza efectuată de expert M. V., rezultă că societatea debitoare a desfășurat doar activitatea de producerea unui singur sortiment de panificație, chifle, pentru un singur client, respectiv Matinal Prod al cărui administrator este soția pârâtului Asaftei Ion. Această activitate era desfășurată în spațiul ce aparține (…), iar din verificările realizate de expert rezultă că debitoarea nu avea nici utilaje proprii. Din aceeași expertiză rezultă că cifra de afaceri a societății era în 2005 de 15.465 lei, ch eltuielile aferente fiind de 48. 847 lei, în 2006 de 21.352 lei cheltuielile fiind de 45.263 lei, iar în 2007 de 6939 lei, în timp ce cheltuielile au fost de 85.247 lei.  De asemenea, începând cu luna ianuarie 2005, pârâtul – asociat Asaftei Ion a fost salariatul societății în funcție de consilier juridic, în condițiile în care singurul partener de afaceri era societatea comercială la care administrator era soția acestuia, iar cifra de afaceri a fost de 15.465 lei. Salariul stabilit pentru asociatul majoritar a fost de 1600 lei în 2005, iar din 2006 de 2.200 lei/lună; cheltuielile cu salarii și salariu fiind în perioada  ianuarie 2005 – decembrie 2007 de 102.082,53 lei.  Pe de altă parte, spațiul folosit de debitoare era închiriat de la (…), în fapt cel care asigura materia primă și desfacerea pentru producția de chifle și potrivit contractului părților, în 2005 și 2005 chiria datorată debitoarei era de 20.400 lei pe an, în timp ce cifra de afaceri în 2005 a fost sub valoarea chiriei, iar în 2006 doar cu aproape 1000 lei mai mare ca valoarea chiriei.  Trebuie menționat că locatorul nu a emis facturi pentru chiria datorată după formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de creditoare, compensând valoarea chiriei cu datoriile pe care le avea față de debitoare (…) Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin aceea că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți .  Având în vedere raporturile comerciale dintre cele două societăți, raporturile de  rudenie dintre asociații debitoarei și faptul că societatea cu care debitoarea avea relații comerciale era administrată de soția asociatului majoritar Asaftei Ion, instanța reține că funcționarea societății debitoare începând cu anul 2005 a fost aservită interesului personal al asociatului majoritar, interes materializat în încasarea unor importante sume de bani reprezentând salarii, fiind astfel întrunite condițiile art. 138 lit. c din Legea 85/2006. Prejudiciul cauzat prin continuarea unei activități care ducea vădit la încetarea de plăți este echivalent datoriilor pe care societatea debitoare le-a are față de creditorii înscriși pe tabelul definitiv de creanțe, respectiv 153.775,34 lei.  În ceea ce privește vinovăția, este adevărat că în începând cu 2005 și până la 4.07.2007 , data formulării cererii de deschidere a procedurii, pârâtul Asaftei Ion nu a îndeplinit funcția de administrator, însă acesta deținea 95% din părțile sociale, iar asociatul Asaftei Claudius Ionel, care îndeplinea și funcția de administrator, deținea 5% din capitalul social , controlul societății fiind realizat în fapt și de asociatul majoritar .  Așadar, instanța de recurs reține că decizia privind continuarea activității aparține ambilor pârâți, răspunderea acestora fiind solidară chiar dacă interesul direct este doar al asociatului majoritar, în cauză fiind incidente dispozițiile tezei ultime din al. l al art. 138 din Legea 85/2006.  Chiar dacă prejudiciul a fost cauzat de cei doi asociați, iar asociatul-administrator este ținut pentru întreg prejudiciul, instanța va avea în vedere limitele cu care a fost învestită instanța prin cererea de chemare în judecată a celor doi pârâți, potrivit art. 129 al.6 din Codul de procedură civilă.  Celelalte motive de recurs nu sunt fondate. Astfel, chiar dacă administratorul societății nu a înregistrat cheltuielile aferente chiriei, pierderile debitoarei, chiar și fără astfel de înregistrări, erau mai mult decât evidente, încetarea de plăți din continuarea activității fiind astfel vădită și, în consecință, lipsa înregistrărilor nu au cauzat nici un prejudiciu. În consecință, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 ¹ din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1și 2 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va obliga pârâtul Asaftei Ionsă suporte din averea personală suma de 127.928, 96 lei, iar pârâtul Asaftei Claudius Ionel să suporte din averea personală suma de 25.846,40 lei”, se arată în decizia Curții de Apel Bacău, din data de 1 octombrie 2013.

D. MURARU

Citește și:

Vicepreședintelui CJ Neamț, Asaftei, i-a dispărut o datorie uriașă