România, campionă UE la șomaj juvenil. Cu 26,3% dintre tineri fără job, statul eșuează, iar viitorul emigrează

1
1901


România a atins un record tragic: cea mai mare rată a șomajului la tineri din UE, 26,3%. Unul din patru tineri nu are loc de muncă, deși șomajul general e doar 5,4%. Măsurile statului sunt paleative, iar rata de ocupare a absolvenților e de doar 74,8%. Soluția? Exilul.

ROMÂNIA, CAMPIOANĂ ABSOLUTĂ A RUȘINII ÎN EUROPA: UN SFERT DINTRE TINERI SUNT ȘOMERI. STATUL PLĂTEȘTE, VIITORUL PLEACĂ

O analiză comparativă brutală dezvăluie o hemoragie de capital uman și speranță care ar trebui să alarmeze întreaga societate. Cu o rată a șomajului juvenil de 26,3%, cea mai mare din Uniunea Europeană, România nu se confruntă cu o simplă problemă statistică, ci cu un eșec național care sacrifică o generație și ipotechează viitorul economic al țării. Unul din patru tineri nu își găsește un loc de muncă, deși rata generală a șomajului este de doar 5,4%. În timp ce Guvernul continuă să administreze un tratament paliativ, subvenționând angajatorii, mica Republica Moldova demonstrează curaj și inovează, investind direct în tineri pentru a-i convinge să rămână. Contrastul este o lecție dureroasă despre viziune versus birocrație, despre investiție în oameni versus management de criză.

PARADOXUL ROMÂNESC: CREȘTERE ECONOMICĂ FĂRĂ TINERI

Cifrele oficiale pictează tabloul sumbru al unui paradox național. Ne lăudăm cu creștere economică, dar această creștere nu are loc și pentru tinerii noștri. Realitatea pentru cei sub 25 de ani este o catastrofă: rata șomajului în rândul lor a explodat la 26,3%, plasând România pe primul loc în UE, deasupra unor țări cu dificultăți economice recunoscute, precum Spania (25,2%) sau Grecia (22,5%).
Acest șomaj este însă doar simptomul cel mai vizibil. În spatele lui se ascunde o problemă și mai adâncă: aproape 20% dintre tinerii români (15-29 de ani) sunt în categoria NEET – nu sunt nici angajați, nici în sistemul de educație sau formare. Aceasta este o armată tăcută de tineri invizibili, o generație pierdută, complet decuplată de motorul economic și social al țării, reprezentând nu doar o tragedie individuală, ci și o povară pe termen lung pentru sistemul social. Chiar și pentru cei care luptă și obțin o diplomă universitară, startul în viață este un chin: rata de ocupare a absolvenților este de doar 74,8%. O diplomă a ajuns să nu mai fie o garanție, erodând însăși încrederea în valoarea educației. Soluția amară pentru prea mulți? Exilul.

STRATEGIA EȘUATĂ: UN PANSAMENT PENTRU O HEMORAGIE

Confruntat cu această hemoragie, statul român aplică de ani de zile o strategie depășită, definită de Legea 76/2002. Aceasta tratează tinerii ca pe o problemă contabilă, nu ca pe o resursă vitală. Prin subvenția de 2.250 de lei pe lună acordată angajatorilor, politica publică se concentrează pe a face costul forței de muncă mai mic, nu pe a face valoarea tânărului mai mare. Este un model fundamental reactiv, care intervine abia după ce eșecul s-a produs și tânărul a ajuns oficial șomer.
Această abordare tratează simptomul, ignorând complet cauza. Nu face nimic pentru a vindeca rana reală: prăpastia dintre competențele predate într-un sistem educațional anchilozat și nevoile dinamice ale pieței muncii. Este un pansament financiar aplicat peste o rană deschisă, în timp ce sângele – cel mai valoros capital uman al națiunii – continuă să se scurgă din țară.

LECŢIA DE LA CHIŞINĂU: O ABORDARE RADICALĂ CARE PUNE TÂNĂRUL PE PRIMUL LOC

În timp ce România se complace în politici ineficiente, Republica Moldova, lovită și mai crunt de exod, a avut curajul să schimbe fundamental filosofia. A înțeles că lupta reală nu este cu birocrația internă, ci cu mirajul salariilor și oportunităților din străinătate.
Prin programul „+3.000 pentru cariera ta”, statul moldovean oferă o indemnizație lunară de 3.000 de lei, neimpozabilă, direct tânărului. Această politică schimbă totul: nu mai vizează compania, ci investește în tânăr. Este un pariu pe viitorul lui, un mesaj direct și puternic: „Vrem să rămâi, să muncești și să crești aici”. Este o recunoaștere pragmatică a faptului că, pentru a opri migrația, trebuie să oferi un motiv concret și personal pentru a rămâne, nu doar un stimulent pentru un agent economic.

DE LA SUBVENȚIE LA INVESTIȚIE: NEVOIA UNEI REFORME REALE

Eșecul României nu este o fatalitate, ci rezultatul unei lipse cronice de viziune. Soluțiile există, funcționează și sunt validate în Europa, dar sunt ignorate la București. Sistemul dual german, care integrează practica în anii de școală, previne șomajul, nu îl tratează post-factum.
Dar ce faci cu tinerii care, totuși, ajung în dificultate? Aici intervine lecția țărilor nordice. În Danemarca, un tânăr șomer este tratat cu demnitate și urgență, nu cu indiferență birocratică. Acolo, statul nu-i plimbă dosarul, ci îl ia de mână. Tinerii sub 30 de ani sunt obligați să accepte o ofertă de activare în maximum 13 săptămâni, iar centrele de ocupare funcționează ca niște hub-uri integrate, colaborând cu servicii sociale și de sănătate pentru a crea planuri de acțiune personalizate. Este o abordare care tratează omul în complexitatea sa, nu un număr într-un registru.

Pentru România, calea de urmat este clară și implică o schimbare fundamentală de mentalitat

1. Mutarea accentului de la remediere la prevenție. Este nevoie de o reformă reală a educației și extinderea masivă a învățământului dual, după modelul german, ca o componentă centrală a sistemului, nu ca un experiment de nișă.

2. Reformarea ANOFM, după modelul danez. Trebuie transformată o instituție birocratică într-o agenție de activare proactivă, capabilă să ofere trasee personalizate, intervenție rapidă și servicii umane integrate.

3. Stimularea directă și consistentă a tinerilor. Investiția trebuie să ajungă direct la ei, oferindu-le un start decent și un motiv solid să creadă că munca lor este valoroasă și dorită în România.
Fără aceste măsuri curajoase, vom rămâne campioni la statistici negative, condamnând generații întregi la șomaj, sub-ocupare sau exil. Iar o țară care își pierde tinerii este o țară care își pierde viitorul.

Vitalie JOSANU

Sursa foto: https://sites.aub.edu.lb/

⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.

1 comment

  1. Viki 15 septembrie, 2025 at 08:01 Răspunde

    Scoala nu este in concordanta cu piata muncii. Pe multi dintre tinerii cu studii superioare, cu rezultate excepționale la învățătură, ii găsiți in malluri, dezamăgiți, dezarmati de situația in care au ajuns, fără niciun viitor in domeniul in care s-au specializat, debusolați, descurajați de toate mocirla care se întinde in jurul lor. Nu au loc nicăieri pentru ca nu au pile, nu privin din familii care să le favorizeze ocuparea vreunui post călduț la stat, nu au bani pentru șpăgi. Uitati-va in instituțiile din neamt. Au fost umplute de incompetenti, la fel ca si părinții lor, care au dus județul asta de râpă si care nu sunt in stare de nimic. Asta in timp ce tineri super capabili, deștepți, muncitori, responsabili, le vând chiloți neavenitilor.
    Dragi tineri care va aflați in situația asta, fugiți cat puteți din tara asta si nu va mai uitați inapoi. Ca viitorul vostru nu e aici.
    Va mulțumesc, d-le Josanu, pentru aceasta analiza crunta, dar reală. Cu siguranță nu prezintă nici un interes pentru aceasta societate bolnava.

Leave a reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.