Original sau fake? Suspiciunile care planează asupra autenticității pozei lui Eminescu ajunsă la Târgu-Neamț. Fotografia, donată de o avocată Casei „Veronica Micle”. Ce spun  specialiștii

1
2659

În urmă cu câteva săptămâni, o avocată din Iași, Gianina Vera Poroșnicu, a donat Casei Memoriale „Veronica Micle”, din Târgu-Neamț, o fotografie a marelui poet Mihai Eminescu, care a stârnit controverse în lumea oamenilor de cultură. Discuțiile au apărut pe fondul declarațiilor Gianinei Poroșnicu care susține că fotografia realizată de cunoscutul fotograf Nestor Heck în 1884, la Iași, când marele poet avea 34 de ani, pe care a dăruit-o Casei „Veronica Micle”, este originală. Actul de donație a fost semnat în ziua de 16 august, iar numeroase publicații locale și naționale au punctat evenimentul.

Recent, administrația locală târgnemțeană i-a acordat avocatei, în cadrul ședinței festive de vineri, 8 septembrie, titlul „Pro Urbe”, în semn de mulțumire pentru donația făcută. Datele atacul.ro arată că Gianina Poroșnicu s-ar fi așteptat la titlul de „Cetățean de onoare al orașului Târgu-Neamț”, însă primarul orașului, Daniel Harpa, a considerat că este prea mult, chiar și în contextul în care avocata este o apropiată de-a lui Ion Asaftei, președintele interimar al Consiliului Județean Neamț. De altfel, cel din urmă este personajul care ar fi făcut legătura avocatei cu administrația publică locală târgnemțeană, care i-a acordat titlul „Pro Urbe”.

Specialiștii nu văd cu ochi buni certificatele emise de casele de licitații

Despre originalitatea pozei poetului nepereche Mihai Eminescu, donată de avocată, a vorbit numai Gianina Vera Poroșnicu, iar conducerea Complexului Muzeal Județean Neamț, în a cărui subordine se află Casa Memorială „Veronica Micle” Târgu-Neamț, a luat informația de bună, fără a face investigații suplimentare.

Poza donată deține doar un certificat de autenticitate emis de Casa de licitații „Artmark”, nimic altceva. Specialiștii consultați de atacul.ro afirmă că dovada prezentată de donator este insuficientă și că angajații Complexului Județean Muzeal Neamț, instituție subordonată Consiliului Județean Neamț, condusă, în prezent, de Asaftei, ar fi trebuit să facă demersurile pentru clasarea fotografiei în patrimoniul cultural național. Doar după parcurgerea pașilor care duc la clasarea pozei se poate afirma, cu certitudine, că este originală, susțin experții. Până atunci, nu rămâne decât o fotografie însoțită de un certificat de autenticitate emis de o casă de licitație.

Cu alte cuvinte, conducerea Complexului Muzeal Județean Neamț ar fi trebuit să accepte donația doar după ce era clasată în patrimoniul național cultural. Ceea ce, din datele pe care le deținem, nu s-a întâmplat.

„S-au precipitat lucrurile, e clar! Lumea are nevoie de senzații după care cade în depresii puternice, când vine un duș cu apă rece. Dar ca specialist în domeniu, este descalificant să te legi de o dorință și nu de o certitudine. În legătură cu <<Artmark>> aș fi cu atât mai circumspect și,  dimpotrivă, asta ar motiva și mai tare o expertiză. În jurul acestei Case de licitații planează mai multe suspiciuni în legătură cu soarta bunurilor de artă clasate/clasabile în patrimoniul cultural, dar care se vând, neobservate de experții Artmark,  eludând dreptul de preemțiune al statului roman”, a declarat Vitalie Josanu, doctor în istorie, specialist în domeniul patrimoniului cultural și expert acreditat de Ministerul Culturii în domeniul bunurilor culturale mobile.

Concluzia: Este foarte posibil ca fotografia să fie originală, însă atâta timp cât nu este verificat cu atenție istoricul ei și nu va fi clasată în patrimoniul cultural național, procedură care se face numai în baza unei expertize profesioniste, vor exista suspiciuni asupra originalității acesteia. 

Trebuie menționat că, în acest moment, există o fotografie originală (cea realizată în 1884, de Nestor Heck, la Iași), care se află în patrimoniul Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” (Botoșani). Această fotografie a fost tezaurificată, fiind clasată în patrimonial cultural național. Adică, nu există niciun dubiu privind adevărata ei proveniență.

Nu este exclus ca și fotografia donată să fie originală, mai ales că practica fotografilor de la acea vreme era să facă mai multe exemplare din original, însă specialiștii afirmă că acest lucru trebuie certificat de expertize serioase.

Directorul Complexului Muzeal: „Pot fi făcute verificări!”

Dorin Nicola, directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, recunoaște că poza nu a fost analizată de un specialist de la instituția pe care o conduce, însă știe că avocata Poroșnicu a donat-o însoțită de un certificat de autenticitate.

„Fotografia donată este o achiziție pe care doamna avocat a făcut-o în nume personal și a dorit să o lase la Muzeul <<Veronica Micle>>. Dânsa a prezentat un certificat de autenticitate care i-a fost pus la dispoziție de către casa de licitație. Din câte știu eu, toate casele de licitații scot la vânzare astfel de bunuri doar după ce experții acreditați de Ministerul Culturii se pronunță asupra autenticității bunurilor respective. Deci, din câte știu eu, în momentul în care un bun ajunge la o casă de licitație este încadrat într-o perioadă istorică, din punct de vedere cronologic. Expertul trebuie să facă un raport de expertiză de autenticitate, pe care îl semnează și-l ștampilează cu ștampila de expert”, a declarat Nicola.

Directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, care nu a văzut încă fotografia donată, pentru că a fost în concediu în această perioadă, spune că, în cazul în care există dubii cu privire la autenticitatea pozei, pot fi făcute verificări.

„Trebuie văzut în acel certificat de autenticitate cine a făcut expertiza, ce expertiză are respectivul expert în a evalua bunuri cu valoare istoric documentară din perioada modernă și contemporană, pe ceea ce înseamnă fotografie și dacă a făcut zece sau 100 de expertize în acest domeniu și este recunoscut ca expert, iar dacă raportul de expertiză este pertinent, înseamnă că bunul respectiv este autentic”, a conchis Dorin Nicola.

Firesc ar fi fost ca procedurile de verificare să fi fost urmate înainte de fi acceptată donația.

Ce spune avocata Poroșnicu

Avocata Gianina Vera Poroșnicu este convinsă că fotografia lui Mihai Eminescu, pe care a donat-o Casei „Micle”, este originală, că a fost realizată în vara anului 1884 și că nu se bazează numai pe certificatul de autenticitate emis de casa de licitații, ci și pe opiniile celor care au văzut-o și care ar avea expertiză în domeniu.

În ceea ce privește achiziția bunului, Gianina Poroșnicu ne-a declarat că a intrat în posesia fotografiei în urma unei licitații. Același lucru l-a menționat și în declarația pe care a făcut-o vineri, la Târgu-Neamț.

Așadar, penultima fotografie a lui Eminescu, pe care am obținut-o în urma unei licitații, și-a găsit locul în Casa Veronicăi Micle”, a spus Vera Poroșnicu.

Cu alte ocazii, însă, avocata declara că a obținut poze în urma unor negocieri dure, de la o persoană care o licitase la „Artmark”.

În discuția pe care atacul.ro a avut-o cu avocata Poroșnicu, cea din urmă a refuzat să menționeze proprietarii anteriori ai fotografiei, spunând că aceștia au dorit ca numele lor să rămână confidențiale. Însă, orice obiect de patrimoniu, ca această fotografie a marelui poet Eminescu, are o istorie care trebuie să-l însoțească. În caz contrar, apar suspiciuni.

„Un bun cultural e întotdeauna însoțit de o poveste. Fiecare bun cultural e ca un stick de memorie care înmagazinează memorii. De multe ori, memoria înmagazinată în stick este mult mai prețioasă decât obiectul în sine, stick-ul în sine. Cam așa se întâmplă și în cazul oricărui bun cultural, respectiv și acestei fotografii. Ea trebuie să aibă o poveste în spate, iar povestea aceea să-l însoțească. Că spui că e confidențial, mă rog, e un ambalaj, dar întotdeauna va exista o îndoială asupra autenticității lui, pentru că e golit de poveste”, a adăugat Vitalie Josanu.

Vitalie Josanu confirmă că, de fapt, necunoașterea poveștii, a traseului prin istorie a unui bun cultural nu face decât să ridice suspiciuni cu privire la autenticitatea lui.

„A tronat pe masa poetului”

Despre fotografia donată de avocata ieșeană știm, tot de la aceasta, că a făcut parte din mai multe colecții private până să ajungă în posesia sa, fără a oferi amănunte cu privire la cei care au deținut, de-a lungul timpului, obiectul.

În ieșirile publice, avocata Poroșnicu a spus că poza, cu rama originală, este chiar una dintre cele 4 fotografii pe care Eminescu le-a făcut de-a lungul vieții sale

Fotografia, spune Poroșnicu, „a tronat pe masa poetului, după care s-a perindat prin mai multe colecții private”.

„Rama, grea de 3 kilograme, este din lemn de nuc, cu cuișoarele originale, cu sticla originală. Pe ștampila lui Nestor Heck, care a devenit celebru prin această fotografie și a rămas în istorie. Această fotografie a stat pe biroul lui până la sfârșitul vieții. Se spune că Heck a reprodus acel film, de aceea se spune că această fotografie a circulat. Probabilitatea ca această fotografie să nu fie originală e foarte mică; este semnată, are ștampila autentică a lui Nestor Heck, e clar că din atelierul lui a plecat această poză”, a menționat, în ieșirile publice, avocata ieșeană.

Din aceste declarații reiese că este probabil ca această poză să fi fost una dintre cele 3-4 originale scoase în atelierul lui Heck. În ceea ce privește povestea, că poza ar fi stat pe biroul lui Mihai Eminescu, este un motiv în plus ca cei de la Complexul Muzeal Județean Neamț să facă demersurile necesare pentru a o clasa în patrimoniu, situație în care ar fi cunoscută și istoria ei.

„Au văzut-o oameni de oameni care se pricep, care au ținut în mână fotografii vechi!”

Dialogul atacul.ro – avocat Vera Poroșnicu:

Redactor: Poza pe care ați donat-o Casei Memoriale „Veronica Micle” este originală?

Gianina Vera Poroșnicu: Sigur că da, sigur că da!

Red.: La Memorialul Ipotești există o poză originală ca cea donată de dumneavoastră!

G.V.P.: Am certificat de autenticitate, tot ce trebuie!

Red.: Puteți să ne spuneți cine a eliberat acest certificat de autenticitate?

G.V.P.: Poza a fost scoasă la licitație de Artmark, are certificat cu serie …

Red.: Am văzut că ați declarat anterior că această poză a trecut prin mai multe colecții private până să ajungă să fie scoasă la licitație! Dumneavoastră ați licitat pentru ea, nu?

G.V.P.: Da, da! Este obținută prin licitație de către mine. Eu sunt deținătoarea certificatului, a tuturor actelor. Nu știu cine v-a informat sau vă dezinformează pe dumneavoastră, să știți că eu am toate documentele, nu fac eu prostii! Sunt avocat de drept penal! Nu există să fi fost victima unei înșelăciuni. Au văzut-o foarte mulți experți. Are ștampila lui Nestor Heck! Credeți că eu iau așa, orice? Tatăl meu este colecționar de Eminescu. În primul rând, a validat-o el, nu vă gândiți că suntem așa, niște naivi!

Red.: Puteți să-mi spuneți ce alți proprietari au avut această poză, de-a lungul timpului?

G.V.P.: Nu se poate spune chestia asta, ce proprietari … Să știți că inclusiv când participi la licitații semnezi niște documente, nu poți să vii să spui … Dumneavoastră credeți că cineva are voie să spună despre mine cineva? Da, că fac eu public! Dar nu are voie să spună Artmark cui i-a aparținut fotografia. Sunt niște reguli … sunt avocat de drept penal. E obținută prin licitație, este cu certificat de autenticitate, este de mine însămi foarte verificată și dusă la cunoscători …

Red.: Am căutat fotografia în patrimoniul cultural național și nu am găsit-o!

G.V.P.: Eu știu cum circulă ea (n.r. poza). Am toate actele cu care circulă și așa le-am donat, așa am făcut donația. Nu puteți să-mi spuneți mie ca avocat … Eu particip la licitații, am mai obținut de la licitații niște lucruri, de-a lungul timpului. Să nu credeți că mie îmi este străină procedura licitației sau mă poate pe mine păcăli cineva!

Red.: Când v-am întrebat cine a mai deținut-o de-a lungul timpului, ne-am gândit că a trecut și prin mâna unor personalități, cunoscuți oameni politici etc!

G.V.P.: Dar nu contează prin ce mână a trecut! În momentul în care vii acolo (n.r. la licitație) este sub anonimat, nu o să afli niciodată cine a cumpărat-o, doar dacă cel care a luat-o spune lucrul ăsta sau dacă vrea să o vândă într-o fază publică este treaba lui, dar niciodată licitatorul nu face așa ceva. Nu există …

Red.: Dar dumneavoastră știți traseul acestei fotografii, de când a fost realizată, în anul 1884, și până în prezent?

G.V.P.: Și dacă aș știi traseul, aș putea să vă zic? Știe cineva, a făcut exegeza istorică ca să știe traseul de la 1884? Sunteți răutăcios! Știu ce înseamnă toate legendele, pentru că tatăl meu, v-am zis, este pasionat de Eminescu, de istorie, știu foarte multe despre fotografie, contextul în care a fost făcută, dar traseul din mână în mână … ce bine ar fi dacă am ști!

Red.: Fostul proprietar, cel care a deținut poza înaintea dumneavoastră, nu a vrut să i se facă numele public?

G.V.P.: Nu vor oamenii, pentru că astea sunt comori. Poate să vină cineva să-și dea în cap să ți le ia. Dumneavoastră ați spune dacă ați avea un tablou, ați spune lucrurile acestea?

Red.: Dumneavoastră sunteți convinsă că poza pe care ați donat-o este originală?

G.V.P.: Dar cum să nu? Și am această … probe științifice … au văzut-o oameni de oameni care se pricep, care au ținut în mână fotografii vechi!

Red.: Știți că atunci când anumite obiecte de artă sunt la mare căutare, apar și falsurile …

G.V.P.: O fi apărând, dar e foarte greu să faci.  La mine s-au uitat oameni de oameni.  Și lemnul e tratat ca în epocă, și cuișoarele, și sticla. Am avut noroc că totul a fost autentic, până și cuișoarele, modul de prindere, vechimea lemnului …

Red.: De asta v-am întrebat despre istoria ei și dacă a stat pe biroul vreunei personalități a acestei țări?

G.V.P.: Se spune că ar fi stat pe masa lui Eminescu multă vreme, așa cum vrut au junimiștii să o facă într-o ramă … acum, nu știu, n-am ieșit niciodată la interval cu mărturisirea aceasta, pe care nu o am ca probă, că, de fapt, ar fi fost exact o fotografie de pe masa lui Eminescu.

O fotografie autentică similară se află la Ipotești

O fotografie exact ca aceea donată de avocata Poroșnicu Casei Memoriale „Veronica Micle”, din Târgu-Neamț, se află în patrimoniul Memorialului Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” (Botoșani). Între cele două fotografii există și câteva diferențe, pe care redactorii atacul.ro le-au constatat. Poza donată de este puțin mai mare, având dimensiunile 15 cm x 10,5 centimetri, iar cea de la Ipotești, originală cu patalama, are dimensiunile 10,3 cm x 6,5 cm.

De asemenea, redactorii atacul.ro au mai constatat că fotografia donată Casei „Micle” este într-o stare excelentă, așa cum se vede și în fotografiile de mai jos.

Poza lui Eminescu de la Memorialul Ipotești se află într-o stare vizibil mai proastă comparativ cu cea donată de avocata ieșeană. Mai mult, fotografia care se afla la Ipotești a fost tezaurificată (FOTO JOS) și se află în patrimoniul cultural național (este originală 100%), iar cea donată de către avocata Poroșnicu deține un certificat de autentificare eliberat de o casă de licitații.

Sursa foto: http://www.eminescuipotesti.ro

„Noi avem o fotografie similară a lui Mihai Eminescu, de la 1884, cu o ștampilă pe verso cu „Muzeul Teatrului Național fondat 1841” și avem numărul de inventar de aici, plus semnătura fotografului Nestor Heck. Fotografia a fost preluată de la Muzeul Județean Botoșani prin procesul verbal nr. 360/23.07.1991 și este clasată la categoria <<Tezaur>> prin Ordinul ministrului nr. 2454/17.07.2008. Clasată la categoria <<Tezaur>> înseamnă că a fost expertizată de experți, iar expertiza garantează autenticitatea, garantează că este o fotografie originală, autentică. Este o fotografie expertizată, iar ordinul semnat de ministrul Culturii garantează, de fapt, autenticitatea”, a declarat Lucia Țurcanu, muzeograf în cadrul Memorialului Ipotești.

Despre fotografia donată Casei Memoriale „Veronica Micle”, Lucia Țurcanu afirmă că ar putea fi vorba despre un original, mai ales că este cunoscut că, la vremea respectivă, se făceau mai multe poze originale, 3-4 exemplare, de regulă.

„Ar putea fi vorba despre un alt exemplar al aceleiași fotografii făcut tot atunci, în cazul în care doamna avocat o are, de asemenea, expertizată ca și cea de la Ipotești”, a adăugat Lucia Țurcanu.

Ordinul de clasare semnat de ministrul Culturii (poate fi consultat AICI)

 

„Nici nu știm dacă a existat o singură fotografie sau mai multe”

Profesorul Dănuț Huțu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Botoșani, afirmă că nu se poate pronunța asupra autenticității fotografiei donată de avocata ieșeană Casei „Micle”.

„Vreau să vă spun că această fotografie există în original în inventarul Memorialului Ipotești și este și clasată în patrimoniul cultural național încă din anul 2008. Bineînțeles, este clasată la categoria <<Tezaur>> și se află în proprietatea și inventarul Memorialului Ipotești, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Botoșani. Asupra veridicității celei de-a doua fotografii, cea donată de doamna avocat, nu am cum să mă pronunț sub niciun fel, pentru că nici nu știm dacă a existat o singură fotografie sau mai multe. Nu știm dacă există un document care să ateste așa ceva. Cu certitudine pot să vă spun că cea care este la Ipotești este originală. A fost expertizată și a urmat toate procedurile legale de clasare. Această procedură de clasare este ireversibilă, iar ea se face numai în anumite condiții. Pentru fotografia de la Ipotești, clasată în patrimoniul cultural național, există un dosar întreg cu foarte multe informații despre ea”, a declarat Dănuț Huțu, în opinia căruia o contraexpertiză a fotografiei de la Târgu-Neamț ar putea lămuri orice suspiciune, dacă aceasta există.

„Ar fi singura piesa autentică cu Eminescu pe care am avea-o în județ”

Doctorul în istorie Vitalie Josanu a adăugat, referitor la poza donată, că depinde mult și ce expert i-a stabilit autenticitatea, dacă este acreditat de Ministerul Culturii.

„Nu știu în ce măsură expertul a făcut expertiză anume pe fotografia asta. Deocamdată, ceea ce știm este că e o fotografie în care apare poetul Eminescu. Nu știm dacă e un original sau o copie după original, pentru că și după un bun clasat, dacă se face o copie, Legea 182/2000 impune o marcare. Nu se pot face copii după bunuri culturale și să le dai număr de serie, decât dacă ele se marchează. Dacă se fac copii fără marcaj, este infracțiune. O expertiză ar putea să stabilească în ce măsură fotografia e făcută direct din clișeu sau e făcută poză după poză. Nu e exclus să avem o fotografie originală, dar trebuie documentat istoricul ei, iar aici cei de la muzeu ar trebui să știe mai multe.. Pentru că lor, când le-a venit fotografia, trebuia să le vină cu un set de informații alături, adică unde a circulat, cum s-a păstrat, când a fost făcută, de unde achiziționat-o, cum a stat atâta vreme unde a stat, cum s-a rulat șamd. Ar trebui demarată procedura de clasare, ar fi singura piesa autentică cu Eminescu pe care am avea-o în județ și ar merita să fie clasată în patrimoniul național. Complexul Muzeal Județean ar trebui să declanșeze această procedură, să ceară sprijinul unui expert specializat în fotografie”, a declarat Vitalie Josanu.

Acesta a mai precizat că un certificat de autenticitate nu spune mare lucru.

Piața este plină de bunuri „expertizate” 

Doctor în istorie, ofițerul care s-a ocupat, până de curând, de protejarea patrimoniului cultural al județului Neamț, Josanu a subliniat că piața de specialitate abundă de bunuri însoțite de certificate de autenticitate, fără să fie expertizate serios: „Să știți că există foarte multe bunuri care circulă cu așa-zise certificate de autenticitate a nu știu cărei case de licitație. Câtă vreme nu s-a făcut o expertiză serioasă, acel certificat nu ne <<sperie>>, nu este o chestiune care să ne impresioneze. Interesul celor de la muzeu este să prezinte piesa ca fiind o piesă originală, de tezaur. Nouă ne trebuie și povestea din spatele acelei fotografii, să cunoaștem cât mai multe detalii, care, într-adevăr, să ne ofere  indicii clare, imbatabile, indubitabile că piesa este autentică”

Reprezentanții Complexului Muzeului Județean Neamț au obligația să demareze procedurile necesare includerii fotografiei lui Eminescu, donată Casei Memoriale „Veronica Micle” de avocata Gianina Vera Poroșnicu, în patrimoniul cultural național. De abia după includerea obiectului în categoria „Tezaur” și parcurgerea tuturor pașilor obligatorii, experții vor putea să certifice autenticitatea acestuia.

 

Daniel MURARU

⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.

1 comment

  1. Avocata donatoare a pozei lui Eminescu (?), acuzată de Parchetul Curții de Apel Iași: și-a "vândut" clienta unui traficant de droguri... | Vestea.net 24 octombrie, 2023 at 12:31 Răspunde

    […] Presa din Neamț a punctat însă la vremea respectivă că fotografia are în spate doar un certificat de autenticitate emis de o Casă de Licitații dar nu este tezaurizată de Ministerul Culturii și nu e confirmată de o expertiză realizată de un specialist agreat de Ministerul Culturii. Cum s-ar zice, poza e cu dilema „original sau fake„. […]

Leave a reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.