România noastră este a celor ce o au în suflet
România și Centenarul
Nu este corect să spunem mica și marea Unire. În 1859, puterile garante au pus bazele statului român modern. Fruntașii noștri politici au acționat cu mare entuziasm și maximă eficiență, obținând mai mult decât au sperat și, în acea generație de excepție din care făceau parte un Kogălniceanu, I.Brătianu, Barbu Catargiu, C.A.Rosetti, I.Ghica, trebuie să așezăm figura luminoasă a lui Al. I Cuza, cel care va rămâne în conștiința românilor ca domnul Unirii. Statul român, rezultat prin unirea Moldovei cu Țara Românească, își va obține independența sub conducerea lui Carol I, adus special din Germania pentru stabilitate și creșterea prestigiului internațional al României. Dar țara părea schiloadă fără Transilvania și Bucovina, căci despre Basarabia nu se punea problema deoarece făcea parte din Imperiul Rus, iar țarul era aliatul Angliei și Franței.
Primul Război Mondial a avut un final fericit pentru România deoarece înfrângerea Germaniei și dezmembrarea Austro – Ungariei au creat cadrul ideal pentru a fi „din nou ce-am fost și chiar mai mult decât atât”. Aproape că nu mai contează dacă Petru Rareș a spus aceste cuvinte, dar ele au devenit profetice în anul 1918.
În haosul creat după încheierea războiului și în virtutea celor „14 Puncte” ale președintelui american W. Wilson, care prevedeau și dreptul la autodeterminare, adică la state proprii, românii vor profita din plin și vor obține mai mult decât au cerut de la aliații lor.
Nu voi intra în detalii pentru că le puteți citi din diverse materiale. Unirea tuturor teritoriilor românești nu a fost așa de ușoară cum s-a scris. În Basarabia, populația românească era majoritară, dar provincia era în haos. Basarabenii au declarat mai întâi provincia autonomă, dar în cadrul Rusiei, care și ea era cuprinsă de haos și dezordine. La sfârșitul lui 1917 este declarată Republica Democratică Moldovenească, dar tot în cadrul Rusiei. În ianuarie 1918, armata română, cu acordul autorităților de ocupație germane, intră în Basarabia și basarabenii devin mai radicali, votând, pe 24 ianuarie, independența față de Rusia. Cum trupele române impun ordinea și controlează Chișinăul, pe 27 martie, Sfatul Țării votează unirea cu România.
În Bucovina, situația este și mai dificilă deoarece populația românească era minoritară. Ucraina dorea anexarea provinciei, o parte dintre români erau pentru împățirea ei cu ucrainienii, sau cu formarea unui stat românesc cu Transilvania și Banatul, dar în granițele unui stat habsburgic. Cu acordul autorităților germane, armata română ocupă provincia și Congresul General al provinciei votează unirea cu România pe 28 noiembrie 1918.
În Transilvania, lucrurile ar fi trebuit să fie mai simple deoarece populația românească era majoritară. Gărzile maghiare, formate din foști combatanți din armata austro-ungară, pun presiune pe românii din provincie și, în aceste condiții, Consiliul Național Român Central cere intervenția armatei române, care, în condițiile capitulării Germaniei, are deplină libertate de mișcare. După ce armata română intră în Transilvania, mișcarea națională românească se radicalizează, este convocată Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ( ce frumos sună acest nume!) care, pe 1 Decembrie 1918, a votat unirea cu România.
Apariția României Mari s-a datorat mai multor factori. În primul rând, a contat înfrângerea Germaniei și dezmembrarea Austro – Ungariei. În al doilea rând, decisivă a fost intervenția armatei române în cele trei provincii. Apoi au contribuit, la această realizare, fruntașii politici din spațiul românesc, precum Al. Marghiloman, I.C.Brătianu, Iuliu Maniu, Iancu Flondor, I.Inculeț, Al. Vaida – Voevod etc. Nu trebuie să uităm de Regele Ferdinand I și de Regina Maria, dar nici de mulțimile de români simpli pentru care patriotismul era în inimi.
Acești înaintași ne-au lăsat o țară, pentru că fără țară o națiune nu poate exista. La 100 de ani, România este în derivă, cei ce o conduc și au condus-o fac totul pentru a o distruge. România noastră este a celor ce o au în suflet, a celor plecați departe și care sunt măcinați de dorul de casă, a celor ce se zbat în sărăcie și nevoi, a copiilor ce se topesc de dorul părinților, a bătrânilor ce mor de foame și frig, a tuturor celor ce sunt oropsiți în propria țară. Tâlharii care au pus mâna pe ea au creat o Românie paralelă, numai a lor, și pe 1 decembrie se vor afișeze cu cocarda tricoloră la piept, sfidători, nesimțiți, cu burțile pline, dar fără nimic în cap. Cum vor putea să reprezinte ei pleiada de valori pe care le-a avut această țară ?
SĂ TRĂIEȘTI VEȘNIC ROMÂNIE,
DAR ÎNCEARCĂ SĂ SCAPI DE TÂLHARI,
NUMAI AȘA TU VEI RĂMÂNE VIE
ȘI SPERANȚA ROMÂNIEI MARI!
(Sursa foto: You Tube)
Vălu Năstăselu este profesor de istorie, prospăt pensionar. Născut în ziua de 13 august 1953, în comuna Valea Stanciului din județul Dolj, Vălu Năstăselu a urmat cursurile liceale la București și apoi facultatea pe care a absolvit-o în anul 1976. A primit repartiție în Neamț în același an, iar de atunci a predat la mai multe unități de învățământ, atât din mediul rural, cât și urban. Din 1999 a fost profesor de istorie la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț.
Citeste si:
⚠️ ️️Articolele publicate de ATACUL.RO nu pot fi preluate decât în limita a 500 de caractere şi obligatoriu cu citarea sursei (indicarea link-ului este obligatorie). În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa instanței de judecată.
1 comment
Leave a reply
Dl Nastaselu are dreptate!Niste imbecili au inventat aceasta sintagma, „Mica Unire”!Unirea Principatelor Romane a fost aproape un miracol si s-a infaptuit in conditii internationale mult mai dificile decat cele din 1918!Corect este sa pastram denumirea de „Unirea Principatelor Romane” pentru actul istoric de la 1859, care este, de fapt, si inceputul Romaniei moderne!E bine sa stie si cititorii exclusiv de facebook ca Romania are mai mult de 100 de ani!